Rugăciuni ascultate și lacrimi uscate

Pentru cei ce n-au avut ocazia să citească mărturia „Fetița fără stern din Craiova. Caz unic în România”(resursă ce a fost ștearsă întrucât își îndeplinise menirea) trebuie să reluăm o mică povestire: este vorba de o fetiță care trăiește cu mama și bunica ei, fiindcă tatăl ei le-a părăsit.

Se numește Andreea și s-a născut cu o malformație atât de rară la nivelul sternului (osul de care se articulează anterior coastele), încât în Germania, doar în 1985 a mai existat o intervenție chirurgicală pentru ceva asemănător. În România, nu exista precedent. Deoarece oasele i se curbau în interior, la vârsta de șase ani a suportat o intervenție chirurgicală experimentală la București, prin care i s-a fixat o tijă metalică stabilizatoare pentru torace. Trei ani a suportat-o relativ bine, dar în ultimii trei ani, din cauza creșterii rapide a toracelui –acum, la 12 ani, are 168 cm înălțime-tija pur și simplu o sufoca. În plus, la explorările imagistice (computer-tomografie), s-a constatat curbarea inimii după tijă prin aderențe de ventriculul drept ale acestui corp metalic. Tija se impunea a fi scoasă de urgență, dar lipsea echipa dispusă să-și asume riscul. Profesorul de la Tubingen, ce avea o unică experiență asemănătoare în cariera sa, a murit în noiembrie 2013. Promisiuni timișoreano-engleze nu s-au materializat. Iar chirurgul pediatru B., care îi montase tija, repeta același refren în ultimii trei ani, la control:  că „pacienta e bine”. Dar pentru Andreea, urcarea scărilor până la apartamentul ei, părea escaladarea Everestului, atât de greu respira, obosea și avea junghi toracic. Tija trebuia extrasă de urgență, deoarece îi amenința viața.

În aceste condiții, deoarece mama Andreei, Alina, era asistentă în aceeași clinică de Pediatrie unde lucrez și eu, am fost obligată să iau o atitudine. Am propus la cercul de rugăciune al bisericii pe care o frecventez să ne rugăm pentru Andreea, ceea ce am și făcut, cam două luni (de pe 20-11-2013, până în februarie 2014). Domnul mi-a dat ideea să postez aici, pe R.C., situația fetiței și să lansez un S.O.S, sperând că cineva va veni cu o soluție. Sora Flori m-a pus în legătură cu un medic român din Lund, dar acesta mi-a indicat tot un chirurg român, dr. Costache Victor. (A mai existat un frate de pe R.C. care s-a implicat, dar soluția europeană a dânsului, era prea scumpă pentru pacientă. Dânsul preferă să rămână anonim, fiindcă a ajutat material pacienta).

Și astfel, la Clinica Polisano din Sibiu, Andreea a fost operată cu succes în 19-02-2014 de o echipă românească remarcabilă, chirurgi ce au muncit și în Europa, dar s-au întors în urgisita noastră țărișoară, să trateze valahii bolnavi. Pentru ca lucrarea Domnului să fie mai clară, Andreea are doar o mică cicatrice sub sânul drept, iar după intervenție nu a necesitat deloc ventilație mecanică. După trei zile de spitalizare a fost externată și este foarte bine, în prezent, la 12 zile postoperator. Cândva, când Andreea va avea cel puțin 17 ani și se va opri din creștere, i se va face operația de reconstrucție a sternului, tot la Sibiu.

Ce mare Dumnezeu avem! Vă îndemn, vă cer o favoare: să mijlociți în rugăciune pentru mântuirea acestor suflete. Mama și fiica mi-au mărturisit cum s-au rugat și ele Domnului Isus pentru operație. Și, cum Domnul răspunde sufletelor deznădăjduite..... a dat vindecare de sus, chiar dacă a fost prin mâinile îndemânatice ale unor chirurgi sufletiști(operația a costat 1200 de euro, fiind o clinică privată, dar jumătate din acești bani Andreea i-a primit din donații).

Să nu uităm: Medicul tratează, dar numai Dumnezeu dă vindecare!

Doresc să vă încurajez să vă rugați, să postiți pentru alții (din afara familiei), deoarece am observat din experiența multor creștini: Rugăciunile pentru ceilalți sunt primele ascultate de Domnul!Amin! Pacea Lui să vă însoțească toată viața!