1 Pt 5,7: Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.

Ps 68,19: Binecuvântat să fie Domnul care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, Mântuirea noastră.

Ps 55,22: Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.

Avem un Dumnezeu viu, care este foarte aproape de noi. De multe ori este mai aproape decât reuşim să credem. Îndelungul anilor experienţele pe care le aveam cu Dumnezeu tot timpul arătau că viaţa mea şi a familiei mele este foarte importantă pt. El. Dumnezeu se îngrijea de noi foarte concret, şi în moduri foarte personale. El se îngrijeşte de toată lumea, în mod general, dar cei care caută Faţa Lui, de aceea se ocupă mai special. Doresc să vă povestesc un exemplu:

Vara trecută Dumnezeu ne-a dăruit o casă într-un sat de lângă Târgu Mureş. Casa era o moştenire a soţiei mele, dar se afla într-o stare groaznică. De cel puţin 7 ani nu mai stătea nimeni acolo, şi casa s-a degradat considerabil. Totuşi Dumnezeu ne-a încurajat să-l luăm în primire. Altă locuinţă nu aveam, iar acesta va fi domiciliul nostru după terminarea şcolii biblice, pe care vom absolvi peste câteva luni. Când am luat în primire, nu ştiam cum vom avea posibilitatea să-l renovăm. Dar Dumnezeu a dat promisiunea prin 1Pt 5,7. Ne-am încrezut în această promisiune, şi în legătură cu casa am continuat să facem planuri pe viitor. Aşadar, cu ajutorul Domnului am reuşit să pregătim deocamdată o singură cameră pentru locuit. Însă mai este mult: baie, gaz, şi apă nu avem.

În vacanţa de primăvară era o zi, în care mă uitam la casa aceasta, cu pereţii crăpaţi, şi cu tencuiala căzută şi plângeam în inima mea: „Doamne, când va fi casa asta bună de locuit? Oare ne mai porţi tu de grijă, cum ne-ai promis acum un an? Oare ne mai porţi tu de grijă?”

Răspunsul a venit în aproximativ 30 de minute: Intrând înauntru, ne-am dat seama, că pe seară nu avem apă potabilă. Vecinul, care ne mai dădea apă nu era acasă. Aşadar am pornit către supermarketul satului, să cumpăr un flacon de apă. Când am ajuns în faţa magazinului observ, că este închis. Era duminică, iar eu uitasem, că duminica nu este deschis. În faţa magazinului însă stătea un domn, de la care am întrebat până la ce oră este magazinul deschis azi? „Până la ora 12 suntem azi deschişi.” - răspundea omul.

M-am întors, să plec acasă trist, neştiind ce să mai fac, de unde să fac rost de apă... dar domnul acela m-a întrebat: „Ce aţi avea nevoie?” -”Doar de 2 flacoane de apă plată. Suntem noi veniţi şi încă nu avem fântâna curăţată...”-răspundeam încet, dar mergând totuşi.

Omul m-a oprit. -„Staţi”, spunea, -”vă aduc ce aveţi nevoie.” Pentru mine acel om şi-a deschis supermarketul şi a adus 5 litri de apă potabilă. „-Nu trebuie să plătiţi azi...” spunea când a pus apa în plasa mea.

Aşa ne-a răspuns Dumnezeu la întrebarea mea. Aşa, cum ne-a dat apa, aşa poate să ne dea totul ce avem noi nevoie ca să trăim, şi să-l putem sluji.

Astfel de experienţe ne duc tot mai aproape de El, şi ceea ce citim în Psalmul 34, se adevereşte în vieţile noastre personale:

Când strigă un nenorocit, Domnul aude şi-l scapă din toate necazurile lui. Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie. Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El! Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii Lui, căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El! Puii de leu duc lipsă şi li-e foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine.(Ps 34, 6-10)