Aceasta este povestea unui prieten foarte apopiat. In anonimat, am permisiunea si voia sa v-o impartasesc. M-am bucurat sa-i ascult marturia si sa i-o pot scrie.

"Ma gandeam...

Doar ma gandeam... Defapt poate am aplicat intai si apoi m-am gandit...

Totusi, acum vorbesc si despre ce am gandit si despre ce am aplicat...

Scrie undeva in Biblie(cauta si o sa gasesti) ca "m-am facut cu iudeii ca un iudeu, ca sa castig pe iudei; cu cei ce sunt sub Lege m-am facut ca si cand as fi fost sub Lege (macar ca nu sunt sub Lege), ca sa castig pe cei ce sunt sub Lege" si "cu cei ce sunt fara Lege m-am facut ca si cum as fi fost fara Lege (macar ca nu sunt fara o Lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub Legea lui Hristos), ca sa castig pe cei fara lege." . Apoi scrie ca "Am fost slab cu cei slabi, ca sa castig pe cei slabi. M-am facut tuturor totul, ca, oricum, sa mantuiesc pe unii din ei."

 Eram cu mancarea in fata, cu telefonul mobil in mana. Ma rugam printre ganduri... In aceasi noapte m-am trezit la 12 si la 3:30 si ceva(la 3:40 dupa ce am mancat(simtindu-ma slabit) m-am uitat la ceas si era 3:40). M-am gandit la bunica mea care spunea ca atunci cand se trezeste stie ca trebuie sa se roage. M-am gandit ca oare pentru cine trebuie sa ma rog. Mi-am amintit ca am adormit asteptand sa primesc un telefon de la o prietena care in urma cu doua saptamani si-a pierdut tatal(care s-a sinucis). M-am gandit apoi ca de ce m-am dus sa mananc. Mi-am zis...poate acum are nevoie de post. In oboseala din timpul noptii mi-am zis "Bine. Voi dedica ziua de maine acestei cauze." M-am dus si m-am culcat. M-am trezit cu gandul ca voi mijlocii pentru acea prietena.

 Asadar, eram in fata bolului cu mancare la ora 11 dimineata. Cazuse pe langa bol un fulg de porum. L-am luat intre degete si l-am dus la gura. Am incercat sa-l mananc. Nu am putut sa-l bag in gura. Am incercat de 3 ori, cred. Apoi i-am scris acelei prietene : "Cat de bine te simti astazi?" - era 11:43. Nu am primit nici un mesaj pana la 11:59 si m-am hotarat sa mananc dupa ce voi scrie urmatorul mesaj in care sa-mi fac cunoscuta "grija, ingrijorarea si sustinerea". Am scris astfel la 11:59 "Imi promiti ca o sa fi bine?" - ca si cum as fi incercat sa ma asigur ca in timp ce mananc totul este in siguranta. 

 In urmatorul minut, exact la 12:00 mi s-a raspuns "Scuze, ma imbracam. 8 pe o scara de la 1 la 10. Da, iti promit! Tu cum esti?". 

 Am cazut pe ganduri, m-am rugat fara sa-mi amintesc acum ce. Apoi am lasat fulgul de porum dintre degete in bolul cu celelalte cereale si i-am scris : "Care sunt cele 2 procente care lipsesc ca sa fie 10? Si eu pot spune ca tot 8, pe o scara de la 1 la 10, si am pus un emoticons prin care ii zambeam". Raspunsul ei a fost : "Tata. Faptul ca nu e aici. La tine?"

 Cred ca in acele momente am lacrimat. Dar stiu sigur ca in acele momente am inlaturat bolul si am zis "Doamne. Vad clar ca astazi trebuie sa fiu alaturi de ea." si atunci am stiut ce trebuie sa ii raspund. Defapt, in mintea mea deja era formulat raspunsul pentru cand ma v-a intreba ea cum sunt astazi si deja il scrisesem in mesaj doar sa-l trimit "Cele 2 procente lipsa ale tale", i-am raspuns si i-am pus un emoticons prin care sa-i arat ca ii zambesc.

 Stii, e frumos sa vezi cum Dumnezeu lucreaza. Dar e nemaipomenit sa si poti intelege ca ca toate lucrurile lucreaza spre binele celor ce se incred in El. Si vezi? Crezi ca Dumnezeu se refera doar la binele tau si la credinta ta pentru tine? Nu! Dumnezeu vrea sa crezi si pentru cei ce poate nu cred si nu pot sa creada atunci in El. Cum putea amica mea sa creada in Dumnezeu din tot sufletul ei, din toata inima ei, cu toata puterea ei si cu tot cugetul ei dupa ce tocmai trecuse prin aceasta sufernta de a-si pierde tatal? Atunci, trebuie sa credem noi pentru ei si raul sa lucreze spre binele ei prin credinta noastra. Esti de acord? Nu aveam ce sa-i raspund. Bine-nteles ca eram de acord. Gandeam intr-untotul cu el. 

 Atunci, a continuat, m-am gandit la acele versete in care Pavel spune "cu iudeii m-am facut ca un iudeu, ca sa castig pe iudei; cu cei ce sunt sub Lege m-am facut ca si cand as fi fost sub Lege (macar ca nu sunt sub Lege), ca sa castig pe cei ce sunt sub Lege" si "am fost slab cu cei slabi, ca sa castig pe cei slabi. M-am facut tuturor totul, ca, oricum, sa mantuiesc pe unii din ei." Era exact ce facuse Pavel! Doamne, reusim sa fim un "Pavel" si astazi intr-o vreme cand tehnologia ne depaseste. Nu ar trebuii oare sa ne facem ca un experimentat in tehnologie cu cel mai bun si experimentat in tehnologie ca sa-l castigam pe cel experimentat in tehnologie? Nu ar trebuii sa ne facem(prefacem) asa cu cel...nu ne putem face una cu toti. Bine-nteles ca nu pot sa fiu CA SI Pavarotti ca sa pot intra in contact cu Axl Rose pentru ca unii nu au deloc inclinari spre muzica. Insa, pot fi ca UN Axl Rose acolo langa Axl Rose sau ca ajung sa intru in contact cu Axl Rose. 

 Nu spun ca amica mea nu are cunostinte despre Dumnezeu sau ca nu este morala si nu are principii. Insa situatile difera si felul in care ceilalti oameni au nevoie de Dumnezeu difera de la caz la caz. Amica mea provine dintr-o familie de ortodocsi. Eu consider ca sunt doar crestin si e suficient. E suficient si e prea destul, pentru ca astfel pot sa ma fac ortodox si ma pot intoarce la baza, adica la crestinism. Pot sa ma fac penticostal ca sa-i ajut pe penticostali si apoi sa am intorc la baza, la crestinism. Pot sa ma fac baptist si sa-i ajut pe baptisti sa vad intregul si apoi sa ma intorc la baza, la crestinism. 

  Dumnezeu ne-a chemat pe toti la o singura credinta si la o singura intelegere a cuvantului Sau. Nu spun ca eu l-am inteles perfect. Insa in felul asta nu m-am gandit niciodata ca-L voi intelege.  Simt insa o siguranta. Si aceasta este siguranta calauzirii Lui. In aceasi zi mi-au venit o sumedenie de ispite. Si stiu ca in acea zi le-am refuzat si am zis "Nu. Hai sa vad ce se intampla daca le refuz". Ce s-a intamplat? Dumnezeu a spus "daca in lucrurile mici imi esti fidel, am incredere ca-mi vei fi si in cele mari. O sa lucrez cu tine."

Sa-i ramanem fideli lui Dumnezeu in lucrurile mici(eu le zic ispite). V-a avea incredere in noi si ni le va da si pe cele mari in maini(eu le zic sarcini, necazuri si probleme) si apoi ne va da cununa si imapratia.