Am avut privilegiul de a mă naste într-o familie de crestini baptiști. Până la vârsta de 12 ani am crescut la țară, la bunici. La vârsta de 19 ani, în anul 1987, am făcut o hepatită. Până aici nimic deosebit. În mod normal o hepatită se tratează după 3 săptămâni de spitalizare (cel putin așa era pe atunci).  Într-adevăr, după 3 săptămâni am iesit din spital, dar după 2-3 zile, hepatita a revenit. Și de atunci analizele nu mai ieseau sub nici o forma. Am stat 2 luni in spital la Resita, apoi am fost transferat la Timisoara, pentru încă o lună. În perioada cat am stat la Timisoara la spital, am putut observa disperarea mamai mele atunci cînd venea la mine. Ea încerca să o ascundă, dar eu o vedeam.  Mai târziu, mi-a povestit că d-na doctor a sfătuit-o să se bazeze pe celălalt copil (pe fratele meu) că pe mine o sa mă piardă. Se pare că eram suspect de hepatită lupoidă. Atunci am înțeles gravitatea situației. În salon, împreună cu  mine si cu alte 4 persoane era un băiat, cam de aceeasi varsta cu mine, care se pregătea să dea examen la Teologie ortodoxă, pentru a deveni preot. Era în 1987, pe vremea lui Ceausescu, când oricine credea în Dumnezeu era considerat misticist, îngust, bigot. Nu vă povestesc glumele care se făceu în salon pe această temă, față de acest băiat. Eu știindu-mă din familie de pocăiti, tăceam chitic, ca nu cumva să se prindă ceilalți și să intru și eu în gura lor. Însa acest băiat iși apăra credința lui asa cum știa el, dar cu toată convingerea. Acest lucru mi-a dat de gândit. Într-o seară, înainte de culcare, cănd mă pregăteam să-mi spun rugăciunea-poezie, m-am oprit și am gândit puțin la ce aveam de gând și mi-a venit în minte ce am învățat la Biserică (atunci când mergeam luat mai mult cu forța) și anume că Domnul Isus a vindecat pe bolnavi, a înviat morti și a făcut multe alte minuni. Atunci, pentru prima dată în viața mea m-am rugat astfel: ”Doamne Isuse, dacă este adevărat ce se spune despre tine în Biblie, dacă este adveărat că ai înviat morți și ai vindecat bolnavi, atunci vindecă-mă și pe mine”. În două săptămâni am iesit din spital cu analizele bune. Abia dupa vreo două luni m-am gândit la ce s-a întâmplat și deodată mi-am amintit rugăciunea mea. În acel moment mi-au dat lacrimile, am simțit că mă prăbușesc și I-am mulțumit Domnului pentru minunea care a făcut-o. În același an, în luna decembrie am primit botezul nou testamental. Au trecut de atunci 28 ani, am avut onoarea să văd în viața mea multe alte minuni, binecuvîntări și experiențe cu Dumnezeu, că mă gândesc de foarte multe ori că Dumnezeu a făcut risipă de har cu mine. Dacă Dumnezeu a avut atâta milă și har pentru mine, atunci El are și pentru tine, pentru că, cu siguranță,  nu merit mai mult decât tine!!!  Îi multumesc și tot ce doresc este ca să-l onorez pe El cu viața mea, viață care am primit-o în dar de la El. Aceasta este mărturia întoarcerii mele și Dumnezeu să vă binecuvinteze pe toți cei care ați avut răbdarea să o cititi!