Despre iertare

Dupa ce ambi parinti au decedat am avut foarte des vise cu ei, vise care pareau foarte reale, constietizam in vis ca ei sunt morti si totusi traiesc, reuseam cu greu sa nu ma mai gandesc la vis in timpul zilei, pe cand credeam ca am reusit ii visam dinou, cand pe unul, cand pe celalalt. Suntem cinci frati, trei fete si doi baieti,eu sunt cel de-al patrulea copil, nu as putea spune ca am avut o relatie speciala, deosebita cu parinti mei,era o relatie normala, obisnuita. Dupa ce m-am casatorit am fost surprinsa de relatia lor cu sotul meu, se intelegeau atat de bine, era atat de multa armonie, atat de mult respect, niciodata sotul meu nu mi-a spus ceva rau sau acuzator la adresa parintilor mei, nici parinti despre el, era atat de frumoasa relatia dintre ei incat eu nu indrazneam sa le spun ceva parintilor chiar daca era ceva ce nu imi convenea, stiam ca nu imi vor da dreptate mie chear daca eu eram copilul lor.

Dupa aproximativ sapte ani de la casatorie am inceput sa-l caut pe Domnul: trei ani la martori lui Iehova, un an la penticostali iar apoi la carismatice in biserica Noul Legamant unde am ramas pana in momentul de fata. Mama nu spunea nimic, tata, frati si surorile nu au fost de acord sa-mi schimb religia, ei tineau foarte mult la religia ortodoxa, dar n-au avut ce face, cu toate acestea relatia mea cu ei n-a fost afectata, desi considerau ca m-am ratacit din punct de vedere spiritual spre surprinderea mea si a lor ambi parinti au murit la mine in casa. Mama a fost bolnava de cancer, perioada in care am ingrijit-o a fost foarte scurta, cateva saptamani, iar tata bolnav de boala parkinson a locuit la mine ultimul an din viata. Mama a decedat acum cinsprazece ani iar tata acum zece ani, in tot acest timp m-au urmarit visele cu ei, uneori erau foarte dese, alte ori trecea luni de zile in care nu-i visam. Citind in biblie in Deuteronom 18:9-14 despre interzicerea ocultismului si unde evreilor li-se interzicea sa intrebe morti, am respins visele si am refuzat sa ma gandesc la ele, sa le dau importanta, ani de zile m-am luptat sa le uit, sa nu ma gandesc ca ar putea insemna ceva.

Nu pot sa spun ca nu am nimic sa-mi reprojez de felul cum am avut grija de ei, de felul cum m-am comportat cu ei. Nu sunt multumita de felul cum m-am comportat cu tata, de felul cum am comunicat cu el, dar pentru ca inca atunci cand traia am constetizat acest lucru, am postit , m-am rugat, am intrebat pe Domnul de ce, de ce nu pot comunica cu el, de ce mi-e asa de greu , de ce imi vin in minte intamplari din copilarie in care tata m-a discplinat in felul lui iar eu m-am suparat pe el, eu am uitat toate acestea sau cel putin asa am crezut, de ce imi vin acum in minte , atunci eram copil, gandeam ca un copil dar acum sunt adult, de ce nu imi dau pace acele copilari caci asa le consideram acuma cand aveam si eu copii, nu am primit nici un raspuns. Dupa ce a murit tata am ramas cu o neliniste, cu ceva ce imi dadea de inteles ca mai este ceva, cu senzatia si sentimentul unui lucru neterminat, intr-o oarecare masura aceasta era comfirmata si prin vise dar cine sa priceapa daca eu ni le dadeam importanta.Cum nu mai credeam in traditia religiei ortodoxe in pomeniri, parastase si rugaciuni pentru morti nu gaseam nimic de facut. Pentru ca respingeam religia ortodoxa cu traditia si cu ritualurile ei, nici nu ma puteam gandi ca acestea ar putea conduce la ceva bun, ca dincolo de ele ar fi ceva important. De vreo doi, trei ani am inceput sa fac pasi mici, foarte mici in cea ce priveste schimbarea atitudini mele fata de alte religi inclusiv cea ortodoxa. In vara acestui an dupa citeva zile de post si rugaciune prin care ii ceream Domnului ceva din ce are pentru mine, nu stiam ce, nu ceream ceva anume, sa-mi dea orce din ce are pentru mine.Am acceptat literatura religioasa ortodoxa si anume ceva din scrierile lui Arsenie Boca, nu m-au convins de necesitatea parastaselor, a rugaciunilor pentru morti si a pomenirilor acestora, dar am inteles ca acestea ar putea conduce spre ceva bun si absolut necesar unui crestin, spre ce anume? Spre iertare. Cei ce au murit nu ne mai pot gresi dar ne-au gresit cand au trait, nu ne mai pot nici ierta pentru ce le-am gresit noi, dar noi cei care traim ii putem ierta si trebuie sa-i iertam, pomenirea mortilor nu este pentru ei ci pentru noi cei care traim, ea ar trebui sa nu lase sa se astearna uitarea intre noi si cei morti, sa nu lasae sa se zideasca zidul resemnari si al uitari atata timp cat mai este ceva intre ei si cei ramasi, ceva ce trebuie iertat, acesta fiind un proces care se repeta si fiecare om la randul lui trece prin viata si prin moarte lasand in urma lui pe alti carora le-a gresit, iertandu-i pe ei obtinem si noi iertare potrivit cu rugaciunea Tatal Nostru in care spunem: Si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri.Sunt pacate a caror cosecinte ii urmaresc pe copii, chiar daca parinti , bunici sau strabunici sunt morti, cosecintele merg pana in a treia, a patra generatie. Gandindu-ma ca si eu sunt un om pacatos, si consecintele pacatelor mele ii pot afecta pe copii, nepoti, si stranepoti mei ar trebui sa-mi fie mai usor sa-mi iert parinti, bunici si strabunici si mai usor ar trebui sa-mi fie gandindu-ma ca asa imi va ierta si Dumnezeu mie pacatele cum iert eu.Cercetandu-mi viata pot identifica consecinte ale pacatelor stramosesti, legaturi sau duhuri cu care trebuie sa ma lupt, fara a accepta situatia si a ierta nu voi putea merge mai departe, nu voi putea infrunta, lupta si birui.Duhul Sfant prezent in viata orcarui crestin il va ajuta sa-si cerceteze viata , sa identifice sursa problemei, care poate fi sau nu consecinta pacatului stramosilor si daca ar fi nu imi este aratata pentru a ma putea desvinovati si resemna, ci pentru a accepta si ierta, pentru a lupta si infrunta situatia.Viata se parcurge in etape, sunt multe situati si aspecte al vieti de a caror greutate iti dai seama doar atunci cand le traiesti tu insuti, cand vine randul tau, atunci iti dai seama si ii poti intelege pe cei care au trecut deja prin viata. Cand esti sotie sau sot ii poti intelege pe cei ce au fost, cand esti mama sau tata ii poti intelege pe cei ce au fost, cand esti bunic sau bunica ii poti intelege pe cei ce au fost, cand este bolnav ii poti intelege pe cei ce au fost, cand esti batran ii poti intelege pe cei ce au fost si numai intelegandui cu adevarat ii poti ierta.

Iov 33:14: Dumnezeu vorbeste insa, cind intr-un fel, cand in altul, dar omul nu ia seama.

15:El vorbeste prin visuri, prin viziuni de noapte, cand oamenii sunt cufundati intr-un somn adanc, cand dorm in patul lor.

1 Tesaloniceni20: Nu dispretuiti prorociile.

21:dar cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun.

Spre cercetare, acceptare si iertare trebuia sa ma conduca visele cu parinti mai decedati, dar pentru ca eu n-am reusit sa pricep si sa inteleg aceasta, pentru ca am inteles gresit versetul din deuteronomi, acesta facand referire la ocultism care este cu totul alceva, este alt tip de relatie intre cei morti si cei vii si pe care Dumnezeu o interzice, Dumnezeu mi-a mai dat o sansa. Am inteles ca spre cercetare, acceptare si iertare ar trebui sa conduca si ritualul din religia ortodoxa, iar rugaciunile ar trebui facute pentru noi cei vii, pentru ca noi mai putem cerceta, accepta si ierta, putem prin iertare sa-i dezlegam pe cei ce ne-au gresit de acele pacate ce au consecinte asupra noastra. Eu am nevoie de rugaciune, de post, de lumina si intelepciune pentru a putea identifica consecintele pacatelor generatiilor trecute in viata mea, legaturile si duhurile mostenite, pentru a putea accepta infrunta si ierta.Stiu ca iertarea este atat pentru ei cat si pentru mine atat pentru binele lor cat si pentru binele meu, spun pentru binele meu pentru ca sa fiu si eu iertata pentru pacatele mele si pentru consecintele lor asupra copiilor, nepotiilor si srta, srtanepotilor mei, atat de ei cat si de Dumnezeu.

Sunt putini oameni care traiesc si isi vad urmasi pana la a treia generatie, ma gandesc cat de dureros ar fi pentru mine si pentru orcare parinte sau bunic sa isi vada copii si nepoti suferind si suportand consecintele pacatelor lor, sa-i multumim Domnului ca exista iertare in sangele Fiului, in jetfa de la Golgota.Cata bucurie si fericire sa-ti vezi urmasi binecuvantati cu binecuvantarile rezultate din faptele noastre bune si care merg pana in a miia generatie.

Multumesc Lui Dumnezeu ca mi-a aratat aceste lucruri, pentru ca eu in truda si lupta mea sa ii pot ierta pe cei contemporani cu mine nu puteam sa ma gandesc la acest aspect al iertari.

Te rog Doamne ajuta-ma sa pot ierta atat pe cei vii cat si pe cei morti ca sa fiu si eu la randul meu iertata atit acum cat si cand nu voi mai fi printre cei vii, atat de semeni si urmasi mei cat si de Tine Dumnezeul meu. Iertarea este un din cheile imparatiei Lui Dumnezeu, te rog Doamne da-mi intelepciune si putere sa o folosesc, prin iertare sa-Ti dau slava si gloria ce Ti-se cuvine, prin iertare sa inalt Numele Tau, prin iertare sa-Ti multumescpentru jetfa de la Golgota, Jetfa ce a fost ea insasi iertare.

Neli Todea, Biserica Noul Legamant

Tg-Mures