Cu trei zile in urma trebuia sa cumpar niste vopsele foarte scumpe, dintr-un magazin  destul de scump, desigur ca nu cu banii mei, si nu pentru mine. Dar fiindca aveam de asteptat un pic pe omul care avea sa imi mixeze vopselele, ochii mi s-au indreptat spre un stand de carti de  vizita ale unor companii  si oameni liberi profesionisti care  erau vopsitori de profesie, traiau din vopsit. Vazand eu atatea carduri acolo, m-am gandit ca  as avea de unde sa ma inspir, sa imi fac si  eu un card  asemanator.  Numai ca era o problema, toate cardurile aratau bine, nu ma puteam decide care sa il iau, asa ca am hotarat sa iau cate unul din fiecare stand, cred ca am luat vreo 30 de carduri, nu le-am numarat inca. In sfarsit mi-am luat vopselele si am plecat, iar in timpul  lucrului, omul care era proprietarul casei, mi-a cerut un card al meu, de nenumerate  ori.  Eu aveam ceva carduri facute acasa de mine, dar care erau tot acasa. Deodata mi-a venit in gand ca sa aleg un card de acela cel mai frumos, sa ii sterg si numarul si numele, si sa imi pun numele si numarul meu, si sa il dau proprietarului. Insa ceva  ma oprea, ma oprea cugetul. Gandul ma indemna si cugetul ma oprea, asa ca mi-am zis eu, am sa ii aduc  proprietarului de acolo cardul meu de acasa in urmatoarea zi. Cand mi-am terminat ziua de lucru, in drum spre casa, conduceam, si in timp ce conduceam am inceput sa  ma uit peste carduri, si sa imi fac planuri care card sa il aleg ca model dupa care sa imi fac propriul card. In timp ce ma uitam peste carduri, Duhul Sfant, imi zice: "Acuma roaga-te pentru oameni  acestia, ca ei sa fie binecuvantati si sa aibe  de lucru", si eu am inceput ca sa ma rog de indata in timp ce ma uitam peste carduri, cerand lui Dumnezeu ca sa ii binecuvanteze pe acesti oameni care  prin acele carduri  au semanat ceva, iar acum asteptau sa secere, sa aiba parte de niste  lucrari, sa isi gaseasca clienti, si ma rugam si pentru mantuirea lor. Si am inteles de indata ca lui Dumnezeu ii pasa de ei, dar vrea sa ne foloseasca si pe noi, pe mine,  pentru binecuvantarea lor si pentru mantuirea lor. A doua zi, mi-am luat cardul meu de acasa, care arata  jalnic, facut cu multi anii in urma, si acuma ma gandeam eu cu ce card am sa ma prezint clientului, imi pregateam anumite scuze. In timp ce  conduceam inspre lucru, dimineata,  Duhul Sfant imi zice iarasi: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insusi. Si am inceput sa ma intreb, dar cine ii aproapele meu? Deodata am inceput sa primesc o lumina in directia aceasta. Pe aproapele tau cel din buzunarul tau. Aproapele meu era in buzunarul meu, erau multi, erau ca mine, faceau acelasi lucru, aveau aceleasi  sperante, si ei doreau doar o paine.  La urma am inteles ca trebuia ca pe langa cardul meu mai trebuia sa dau un card, cardul aproapelui meu, sa ii dau si aproapelui meu aceiasi sansa cum imi dadeam mie. Trebuia ca eu sa imi arunc painea mea pe ape in felul acesta. Trebuia ca aproapele meu sa simta ca ii vin binecuvantari din cer, ca cineva ii poarta de grija, ca cuiva ii pasa de el. In inima  mi-a venit confirmarea ca in felul acesta  pot vedea treziri spirituale. Trebuia sa imi iubesc aproapele meu ca pe mine insusi.  Cand proprietarul mi-a cerut  din nou cardul, i-am dat doua carduri, si asa mi s-a deschis si usa de Cuvant si usa pentru Cuvant. M-a intrebat ca de ce ii dau si pe al doilea. I-am spus ca in Biblia mea scrie ca trebuie sa iubesc pe aproapele meu ca pe mine insusi, asa ca ii dau si cardul aproapelui meu. S-a uitat  destul de mirat la mine, si incepea sa i se umezeasca ochii, rosindu-se la fata, iar eu il asiguram ca daca eu nu pot fi disponibil, sa il sune  pe celalalt, pe aproapele meu, pe cel care face ceace fac si eu. Acum eu de ce am scris aceasta experienta. Pentru ca dragostea risca, isi asuma riscuri, vrea sa riste. Am scris in nadejdea ca  multi vor intelege ca este nevoie sa ne implicam  nu numai verbal, nu numai de la amvoane, nu numai de pe tastatura, trebuie sa ne dam jos din barca,  sa calcam pe ape, sa riscam, sa rabdam, sa nadajduim, sa semanam. . Este atat de mare ogorul, sunt atati de multi ca tine, dar trebuie sa fim cu totii ca Isus, sa semanam cu Isus, sa semanam cu samariteanul acela care a inteles care este aproapele  lui. Aproapele tau este colegul de munca, este vecinul, este copilul, mama, tata, sotul, sotia, fratii din adunare, colegii de facultate, copii strazii, bolnavii din spitale, vaduvele, orfanii. Aproapele tau este necunoscutul acela care ca si tine este calator prin lumea aceasta. Trebuie sa  nu obosim in facerea binelui, sa semanam pentru ei ca pentru noi. Haideti sa fim ca si Isus, sa fim lumina in intunerecul de afara, sa rasarim peste cei care traiesc in umbra mortii. Haideti  sa aducem nadejde aproapelui nostru, pentru Isus, in numele iubiri Lui. Dragostea poate totul, nadajduieste totul, crede totul. Eu aveam o dragoste care nu risca, era destul de comoda, destul de logica. Dar Dumnezeu a vrut sa ma invete  o altfel de dragoste.

Ciprian Muresan, Irlanda,

30 aprilie 2016.