Mărturisire: Nistor Cristian-David



Vă voi scrie în câteva rânduri experienţa pe care am avut-o cu Dumnezeu în noiembrie 2007.



Eram la şcoală, în recreaţie, jucam fotbal şi dintr-o dată nu am mai ştiut nimic de mine. Am aflat ulterior că am căzut, alunecând pe minge şi lovindu-mă la cap, la un centimetru de tâmplă. Doctorul de la spital mi-a spus că am avut noroc (dacă mă loveam la tâmplă, acum nu mai avea cine scrie aceste rânduri) însă nu a fost noroc - Dumnezeu a fost cu mine - şi Îi mulţumesc Lui că m-a ajutat şi că a făcut ca eu să nu resimt lovitura puternică ce mi-a provocat ulterior un 'traumatism cranio-cerebral' fără să sângerez extern având doar un hematom.

Mi-aduc aminte că m-am trezit la spital, speriat, neştiind ce s-a întâmplat cu mine şi aveam afectată vederea din cauza loviturii. Vedeam totul negru. Însă, după un timp, în aceeaşi zi, mi-a revenit şi vederea. Am avut nevoie de 4 zile de spitalizare după care m-am refăcut.

Când m-am întors la școală, colegii mi-au povestit cum am căzut și cum diavolul a vrut să mă omoare. Am alunecat pe minge, un coleg a vrut să mă prindă și după ce am căzut prima oară am vrut să mă ridic, iar cel rău m-a doborât încă o dată. Când m-au întors cu fața către ei, aveam ochii dați peste cap, erau albi și au început să plângă crezând că am murit. Domnul Isus a făcut în așa fel încât eu să nu simt ce a vrut diavolul să-mi facă și cum m-a atacat. Slavă Domnului! Nu am rămas cu nicio sechelă după acea puternică lovitură la cap. Lăudat să fie Domnul!



Îţi mulţumesc Doamne ca ai fost cu mine în acele momente grele.

Sper ca şi voi, cei ce citiţi aceste rânduri să vă daţi seama că Dumnezeu este prezent în vieţile noastre chiar dacă noi nu îl vedem fizic. Îl vedem în fapte!