UN   LUCRU PE CARE DUMNEZEU NU-L FACE

     Mă numesc Sergiu, şi în urmatoarele rânduri aş dori să împătăşesc cu cititorul acestei mărturii, o experienţă personală, care sper să fie o un motiv de încurajare pentru cei bolnavi trupeşte, cât şi un motiv de a-i aduce slavă lui Dumnezeu. A lui să fie gloria în toate lucrurile.

     Cu câteva săptămâni în urmă, am început să am dureri groaznice, aproape insuportabile, în capul pieptului. Au fost nopţi când nu am dormit de fel. Durerea era atât de intensă şi nu găseam nici o poziţie favorabilă, măcar de a sta în pat întins. Toată nopatea mă plimbam prin cameră şi plîngeam. La început am crezut că poate este o problemă digestivă, am luat ceva calmante, dar după câteva zile durerile reapăreau. Începeam să transpir abundend, uneori vomitam şi chiar aveam stări asemănătoare celor de leşin.

     Încercam să nu mă arăt cât de bolnav sunt, ca să nu sperii soţia şi copii. La locul de muncă, colegii au observat că arăt foarte rău la faţă şi că slabisem foarte mult. Toţi mă sfătuiau să merg la doctor de urgenţă. Am spus că nu voi merge la doctor, până nu trec pe la medicul meu, Isus.

     Boala de care sufeream se numește pancreatita acută, o boală extrem de gravă, cu o rata destul de mare a mortalităţii şi care necesită internare de urgentţă, tratament şi chiar intervenţie chirurgicală. M-am înspăimântat gândindu-mă la acest lucru. Şi aşa în dureri cum eram, plângeam şi mă rugam, să mai trăiesc până duminica următoare când urma să fie cina la biserica noastră. Aveam credinţa că în momentul cinei, Domnul poate tămădui trupul meu de această boală îngrozitoare.

     Cu ajutorul lui Dumnezeu şi prin harul Său, am prins şi ziua de duminică. Şi vă mărturisesc că Dumnezeul nostru, care este viu, încă mai face minuni. Am fost vindecat, durerile au dispărut şi mulţumesc Domnului Isus, al cărui sânge încă mai are putere să ierte păcate şi să vindece orice boală.

     Sunt un om păcătos ca şi tine, dar să nu uităm că există un lucru pe care Dumnezeu nu-l face, şi anume, să stea nepăsător la strigătele şi lacrimile copiilor Lui, atunci când aceştia îl caută din toată inima şi plini de credinţă.

     Încrede-te în promisiunile lui Dumnezeu. Crede, pentru că fără credinţă este cu neputinţă să îi fim plăcuţi. Dumnezeu nu s-a schimbat. Braţul lui a rămas la fel de puternic.

     Fiţi binecuvântaţi de Domnul toţi care aţi ales să citiţi această mărturie, şi sufletele voastre să fie întărite în credinţă