... Un vis despre sfarsit...

Dragi frati si surori in Domnul. Vreau sa va scriu un vis al mamei mele din anul 1986, unul din mai multe pe care le-a avut de la Domnul Dumnezeu. Am recitit caietul ei si acesta este unul dintre vise, pe care doresc sa vi-l impartasesc din toata inima. Iata cuvant cu cuvant ce a scris ea in caietul ei de vise:

Se facea ca eram la tara la mama mea cu baietelul meu cel mare Adrian, el avea in vis 4 anisori, atat cat avea si in realitate in anul 1986. Dupa ce i-am facut treburile mamei si toate lucrurile le-am pus la punct, am dat sa intru in casa, in bucatarie. Ceasul indica ora 13 si ceva, nu mai retin. Timpul era foarte frumos, cald, soare stralucitor si o atmosfera calda. Dupa ce m-am asezat la masa cu copilul, am privit prin fereastra mare de la bucatarie, afara. Nu retin daca trecusera mai mult de 15 minute si dintr-o data cerul s-a intunecat, din toate partile, vedeam cum veneau niste nori mari si negri, parca erau colorati. Soarele se micsora din ce in ce mai mult, pana cand nu s-a mai vazut, aparand luna si stelele, dar erau atat de aproape de Pamant. Dintr-o data s-a auzit o bubuitura puternica de nori si parca cerul s-a spart. O ploaie uriasa cu picaturi mari se revarsa asupra pamantului. Priveam copacii cum se unduiau de la stanga la dreapta, apoi cum erau smulsi din radacini si aruncati. In cer vedeam cum  luna si stelele se sfarama, iar la noi cadeau bucati mari de piatra. Un mare cutremur de pamant s-a produs, iar Pamantul inghitea totul in cale, case, pomii, oamenii. Se auzeau tipete si urlete infioratoare. Imi era frica, si-am auzit un glas care zicea: „ Gata! S-a sfarsit Pamantul!”. Nu mai puteam sa vad nimic. Mi-am tras copilul langa mine si plangand m-am rugat Domnului sa ne ierte de pacate si sa ne ajute sa traim. Ore in sir s-a auzit aceasta urgie, era atat de intuneric ca nu vedeai nimic. Cu baietelul meu am stat tot timpul in bucatarie in genunchi rugandu-ne la Domnul Dumnezeu sa ne ierte. Casa mea in tot acest timp nici nu s-a clintit, parca ar fi fost de stanca. Iar in realitate este atat de subreda, caci numai un mic cutremur este de ajuns. Si tot rugandu-ma cu copilul, parca s-a zarit un licar de lumina, apoi din ce in ce mai mare, apoi o lumina puternica. M-am uitat pe ferestra si toata urgia s-a potolit. Am iesit afara ca sa vad ce s-a intamplat. Cat am privit in stanga si-ndreapta si cat am putut sa cuprind cu ochii, n-am vazut nici un fir de iarba, nici vreun copac, nici-o casa, nimic. Nu se vedea decat un pamant negru ca ars de soare si nici o fiinta vie. I-am multumit Tatalui meu Ceresc pentru tot ajutorul acordat si-am plecat pe aratura. La un capat de tot l-am vazut pe vecinul meu, nea Radu(care trecuse la adventisti) si l-am intrebat de tigari daca nu are sa imi dea. El mi-a raspuns: ” de unde? priveste peste tot, caci in afara de casa ta care este in picioare, nu mai exista nimic si nici viata, decat noi doi. Sa-i multumesti Domnului pentru tot! ”. Cand m-am trezit, nu stiam daca a fost vis s-au realitate, eram toata transpirata si parca nu imi venea sa cred ca traiesc. Sfarsit

Acum, vreau sa va zic ca mama mea a plecat la Domnul in anul 2002, lasand un gol adanc in inima noastra. Dar Domnul ne-a alinat durerea si ne-a intarit in tot timpul vietii noastre, EL a fost mereu cu noi. Slavit sa fie Numele Lui in veci. Amin!

Referitor la vis cred ca nu mai este nimic de spus. Insusi visul spune singur totul. Ce imi sare in ochi in acest vis este: ... la sfarsit erau doar vecinul nea Radu si cu mama mea, pe toata zona acea mare, dar unde a disparut a treia persoana, copilasul?   Mama mea a murit, la fel si nea Radu inaintea ei. Doar ei doi s-au intalnit la sfarsitul urgiei, amandoi au plecat la Domnul, insa acel baietel de atunci sunt eu, cel ce va scriu acum. Cred din toata inima ca visul nu era pentru perioada mamei ci a copilului si acesta este timpul cand toate se vor implini. In familia mea, Domnul ne-a Binecuvantat cu vise si vedenii si toate duc la un singur raspuns: Domnul vine sa isi ia Mireasa, iar pamantul de se vede astazi nu va mai fi ( Cititi in Biblie ... 2 Petru cap3 vers10... Numeri cap16 vers 30-35 si veti descoperi ca visul este de la Dumnezeu ). Sa stiti ca Domnul nu intarzie, ci a spus ca nu a venit inca din cauza Miresei Sale, care nu era pregatita asa cum vroia El sa fie. Dar sa stiti ca acum totul este gata, iar Domnul va veni dupa Mireasa Lui. De aceea va indem pe toti, frati, surori si pe toti oamenii... POCAITI-VA din toata inima dvs, traiti in curatire totala caci trebuie ca Mireasa Mirelui sa fie Sfanta si fara Zbarcitura, altfel veti ramane pe acest pamant, infruntant Urgia Lui Dumnezeu. Nu traiti dupa ureche cand vi se spune: esti ok, te-ai botezat te duci in cer, traieste asa si asa, vino la biserica, stai linistit si multe si multe astfel de vorbe ce le auziti mereu. Va spun din tot sufletul ca este o minciuna. V-ati intrebat vreodata de ce in mai toate bisericile se vorbeste de cele mai multe ori cam acelasi lucru, dar rar de tot auziti vorbindu-se de rai si iad, de sfarsit, de venirea Domnului? Cati oameni, cati pastori in biserici se roaga si zic: Vino Doamne Isuse, vino, te asteptam sa ne iei acasa?   Nu va lasati inselati, caci cel rau nu-i ataca pe ai lui ci pe cei alesi din Biserica Domnului. De aceea: „Fiţi sfinţi pentru că Eu sunt Sfânt” zice Domnul Isus Hristos si mai zice asa: "Adevarat va spun ca, daca nu va veti intoarce la Dumnezeu si nu va veti face ca niste copilasi, cu niciun chip nu veti intra in Imparatia cerurilor”. Fiti treji dragii mei, deschideti larg ochii si priviti lumea din jurul dvs, vegheati, nu este timpul sa dormiti caci Domnul vine, este chiar aici, isi strange oile iar cand termina nu mai este nimic de facut pentru cei ramasi in urma. Rugati-va neincetat zi si noapte lui Dumnezeu sa aiba mila de noi toti si fiti oameni mari cu mintea si niste copilasi cu inima! Va iubesc pe toti, din tot sufletul si imi doresc sa fim cu totii, O familie cereasca! Dumnezeu sa va Binecuvanteze cu dragostea Sa, prin Domnul si Mantuitorul nostru Isus Hristos. Amin!

”Ale Celui ce sade pe Scaunul de Domnie si ale Mielului să fie LAUDA, CINSTEA, SLAVA şi STAPANIREA în VECII VECILOR”. Amin!