Privind oglinda retrovizoare, puteam observa ca într-un mic ecran alb-negru, privirile care parcă  de data aceasta spuneau ceva mai mult ca niciodată, pătrundeau adânc în inimă, erau profunde, gînditoare și parcă vroiau să exclame: "Dacă va fi pentru ultima dată?"

   Tati și mami ne petreceau și acum, spunându-ne ca de obicei cuvintele care le știam așa de bine, auzindu-le de fiecare dată când unul dintre copiii lor iesia pe ușa căsuței. Era ora 6:30 seara, când parcă în micuțul orășel Vicovu de sus, situat la granița cu Ucraina, se strecura ușor liniștea serii, iar noi grăbiți porneam într-o lungă călătorie. Ceea ce mai vedeam mișcându-se pe strada noastră era vrăbiuțele, care își încheiau ziua zburînd din creangă-n creangă spre adăpostul lor; la fel erau mâinile și gurile prietenilor noștri, zărindu-se prin geamurile mașinii care înca nu erau fărămițate, și parcă mimau ușor "Să ne revedem cu bine."

   Acum era echipajul întreg, eu împreună cu cei doi frați ai mei Ioan  și Emanuel, iar evident, era nelipsit și prietenul nostru Adi. Cu destinația bine definită, ne așezaserăm pe scaunele mașinii... Oh, parcă simt și acum acel moment de liniște care-i nelipsit din fiecare misiune, când gurile tac, iar inimile în cor se îndreptau spre cer, chemând ocrotirea Domnului în călătorie. Locul de destinație era Brăila. Ne aștepta 5 ore de călătorit, apoi 3 zile intense de misiune și implicare spirituală pe tărâmul secetos al localităților și în imprejurimile lor. Ajunși cu bine, ne-am odihnit până dimineața, apoi cu dedicare și rugăciune am început activitățile de evanghelizare care deja erau programate. Ca de fiecare dată victorioși, când ne-am pus energia, banii și vocile noastre, cu inimi sincere, la dispoziția Creatorului, la fel și acum se contura încă o mare biruință spre finalul celei de-a treia zi de misiune.

   În timpul ultimului program de evanghelizare un tânăr bine făcut se ridica în picioare și cuvintele lui sunau așa: "Simt din partea Domnului să facem o rugăciune special pentru grupul de misiune, pentru călătoria lor spre casă" care era chiar în seara aceea. Nu știa nimeni... noi aveam nevoie de rugăciune, diavolul era pe urmele noastre, dar Cerul nu tace niciodată atunci când ambasadorii Lui sunt în pericol. Biserica împreună cu noi sa rugat timp de 30 de minute, Duhul Sfânt mijlocea cu suspine negrăite pentru noi.

   De data aceasta, ulterior, avea să fie o seară teribilă. Pornindu-ne cu mulțumire la drumul lung pe care aveam să-l parcurgem, dar nimeni nu știa că printre picurii de ploaie și prin ceața groasă din acea seară, era plin de demoni care așteptau momentul să ne prăpădească pe toți, au fost trei zile de biruință pentru împărăția Cerului care se mai lărgea cu câteva suflete.

   Ajunși într-o curbă nesemnalizată, de 90°, datorită vizibități reduse, mașina ieșia de pe carosabil și gonea, cu frânile calcate la maxim, spre un canal de irigație cu o adâncime de 5 metri, unde apa care era adâncă de 2 metri era înghețată câțiva zeci de centimetri. Eu, aflandu-mă pe bancheta din spate, în partea dreaptă, am simtit fiorul unui vis urât, văzând pentru câteva clipe imensa groapă spre care se târa mașina împinsă parcă de o forță străină din exterior.

   Doar câteva secunde, apoi aveam să fim răsturnați peste un bolovan mare, care era pe fundul canalului înghețat. Eram răvășiți cu toții, aruncați într-un colț al mașinii datorită impactului.

   Peste câteva momente sa făcut iarăși liniște profundă. M-am uitat în jur, toți eram neatinși de puternicului impact, chiar dacă am fost toți în jurul acelui bolovan care a lovit cupola, de nici unul măcar nu sa putut atinge colțurile lui zgrunțuroase, și liniștea veșnică nu a cuprins nici un suflet de-al nostru, ci toți am ieșit din mașina distrusă, laudând pe Izbavitorul nostru.

   Totul sa terminat cu 4 vieți redăruite pentru a doua oară părinților noștri, cu o mare minune care ne-a marcat pe noi și pe alte zeci de persoane, cu împlinirea misiunii încredințată de General, cu o mare comoară în Cer care, suntem încredințați că o va primi fiecare suflet creștin, care a ascultat și împlinit indicațiile Cerului, pe care nu la putut desparte nici ceața nici noaptea nici ploaia nici suferința nici mama nici tata nici patria natală, de dragostea lui Hristos și de pasiunea de a salva destine din Iad.

"Salvând pe alții ne-am salvat pe noi"

   Cu multă dăruire și respect, în această povestire am fost noi, FRAȚII URSACHI. (În anul 2017)

   NU UITA, CANALE, GROPI ȘI MUNȚI VOR EXISTA TOTDEAUNA ÎN CALEA TA, MAREȚIA E ATUNCI CÂND IEȘI DIN GROAPĂ SAU TE ÎNTORCI LA CÂMPIE ȘI MAI POȚI SPUNE: "IZBAVITORUL MEU ESTE VIU"

   "Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie. Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!" Ps. 34:7-8