Până la pocăință mi-am urât vrăjmașii! Am dorit să-i omor în așa fel, ca să nu ajung la pușcărie! Pe unii dintre ei avea să-i omor, doar că cineva le-a sărit în ajutor. Nu i-am omorât, dar m-am răzbunat pe unii dintre ei! Aceasta nu mi-a adus împlinire duhovnicească, iar cugetul m-a mustrat. Mi-am făcut singur rău! Dar după pocăință am ascultat de aceste porunci:
Iubirea vrăjmaşilor
27 Dar Eu vă spun vouă, care Mă ascultaţi: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc, 28 binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi. Luca 6:27-28
Iar după ce le-am împlinit aceste porunci, am observat că am împlinire duhovnicească și împlinirea acestor porunci este dulce pentru sufletul meu și îmi aduce fericire, emoțiile pozitive sunt vremelnice pe pământ, azi sunt, dar mâine dispar, dar fericirea interioară rămâne.
Când sunt ispitit, foarte tare mă ajută acest verset, dar mai ales adevărul, că poruncile Domnului nu sunt grele, pentru aceia, care au primit Duhul Sfânt!
Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele...