Timp de 23 de ani(intre oct. 1996- dec. 2019) am fost și cadru universitar la Craiova. Dar am rămas asistent universitar de la început până la sfârșit, căci pocăita care eram, catalogată deseori drept „fanatică”, nu puteam fi promovată pe linie universitară. Ca medic, v-am istorisit că mi-am luat toate gradele posibile prin Harul Domnului-acum 20 de ani primariatul, acum 10 ani -doctoratul, iar acum un an chiar si un masterat (în Medicină Psihosomatică)-care, de obicei, se promovează înaintea doctoratului.

Fiind eu, deci, in UMF Craiova prin 2004, am fost îndrumătoare la lucrarea de licență unei studente din Grecia, pe nume Vagia Maria. Avea o temă extrem de ușoară, despre sindromul de deshidratare si diareile acute la copil. Dar, fiind destul de „slăbuță” la învățătură, ca majoritatea studenților străini, a trebuit să îi ofer o lucrare de licență mai veche, dintr-un an anterior, pentru a o folosi ca model.

Dar studenta, crezând că mă va plăti (sau răsplăti, sau cumpăra sau mitui, doar ea știa ce dorea) mi-a adus o ditamai icoana argintată, mărime A2... . . Am refuzat-o destul de vehement, spunând că sunt de altă credință, că nu primesc mită, etc... . Dar ea, fie că s-a simțit foarte jignită de refuzul meu, fie că avea un IQ cam mic, fie că s-a amestecat cel rău în ecuație, nu a mai trecut pe la mine să-mi arate ce a lucrat și nici nu mi-a restituit modelul pe care i-l dădusem. În schimb, am reîntâlnit-o la susținerea lucrării de licență, unde am constatat cu stupoare că plagiase pur și simplu lucrarea aceea de licență pe care o avea drept model de la mine. Poate nu știa bine nici limba română, cine știe ce a înțeles ea de la mine, care vorbeam și atunci cam repede... . !

Din păcate, șeful comisiei, un profesor alert, a observat că datele din lucrarea ei referitoare la numărul de copii internați în Clinica I Pediatrie în acel an (2680 la ea) nu coincideau cu cele prezentate de alți studenți (nr ce era real-2500) și, deci, a sesizat plagiatul. Am fost ridicată în picioare și făcută de rușine în plen, pentru ce făcuse acea studentă grecoaică. Altădată, mi se oferiseră bani de către studenți străini (și de către o româncă) și desigur, îi refuzasem ferm... . Dar, de data aceasta, m-am hotătât să nu mai accept studenți străini pentru a-i îndruma la lucrările de licență. Căci grecii se dovedeau la fel de periculoși ca și arabii musulmani... . în sens academic, desigur. Totuși, de ce îmi ofereau mită acești studenți? Simplu: în speranța că le voi redacta chiar eu lucrarea de licență sau le voi da una gata făcută... . Îmi ofereau mie care mi-am făcut singură tot: de la lucrarea mea de licență, teza de master și cea de doctorat...

Ce părere aveți, că a trebuit să plătesc un preț pentru că am refuzat mita-sau cadoul interesat- sub formă de icoană? Trebuie să plătim un preț lumii când ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni.

Tot din cauza unui student străin pe care l-am avut la grupă a trebuit să părăsesc, după 2,5 ani de la incident, învățământul universitar românesc. Și nu îmi pare rău... . Am rămas cu Domnul Isus.

Dar, această relatare este o altă poveste adevărată, pe care o voi istorisi altădată... .