Sunt mămică și soție! Dumnezeu m-a binecuvântat cu 2 copilași minunați. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru familia mea frumoasă! Nu pot și nu voi putea niciodată să îi mulțumesc lui Dumnezeu îndeajuns pentru bunătatea Lui față de mine. Doar harul Lui mă ține și îmi dă putere, în viața de zi cu zi. Am avut o copilărie foarte grea, cu foarte multe lipsuri, fără dragoste părintească, fără o persoana care să îmi îndrume pașii mei spre un viitor... cu dragoste și gingășie, cu blândețe, cu o vorba bună, sau o incurajare, un zâmbet cald... așa cum un copil, de mic, are nevoie... Am suferit foarte mult încă de la vârsta de 8 ani de când mama mea a plecat în alta țară, departe de noi, cu speranța că va fi totul mai bine, dar acest lucru a distrus familia noastră din nefericire, cu totul... deja înainte de asta în familia mea nu era armonia unei familii fericite, ci era invers! ! Am înțeles după câțiva ani buni, de ce a trebuit să trec prin anumite încercări, altele încă nu le-am înțeles, dar acum, ce e diferit de înainte, este că L-am acceptat în viața mea, am acceptat ca El să fie la cârma vieții mele ❤️. Dumnezeu a schimbat inima și sensul vieții mele în anul 2017, printr-un mod particular, în urma unui vis... Dumnezeu a făcut foarte multe minuni în viata mea, prima fiind aceea de a-L cunoaște pe El, a doua că a lucrat și la inima soțului... A treia că mi-a vindecat copilașii, dar sunt doar o parte! Înainte de a-L cunoaște pe El, mentalitatea mea era diversă, era goală, era plină de dorințe... fără sens! Mereu căutăm în alte lucruri să umplu acel gol imens, și căutăm... dar în zadar... nu se umplea cu nimic din lucrurile lumii acesteia, dar asta pana nu am avut acel vis, iar Dumnezeu în bunătatea Lui s-a îndurat de mine, mi-a dat un viitor și o nădejde! Astăzi, scriu aceste rânduri... de câteva săptămâni, mă confrunt cu o stare foarte neplăcută! Sunt momente foarte grele, sunt niște lupte spirituale puternice... nu știu cum e depresia, nu știu dacă poate fi ceva de genul, dar de multe ori eu asta gândeam că ar putea fi... Deși e foarte greu în momentele respective... Mi se rupe inima când vine copilașul meu, la mine, să mă învioreze, să ma ia în brate, să îmi dea jucărie și să îmi spună '' mami nu mai plânge ''... În acele momente totuși Domnul Isus e acolo lângă mine, și mă mângâie... Știu că El e cu mine, știu că nu mă lasă, pentru că așa scrie în Cuvântul Său! Nu înțeleg... Nu întreb... De ce trebuie să trec pe aici, în aceste momente neplăcute, și pline de lacrimi, pline de o tristețe ce mă cuprind și mă doboară... dar știu că Dumnezeu e perfect și El le știe pe toate. Nimic nu e fără voia Lui. . Iar ceea ce trec eu, știu că a trecut mai întâi prin mâna Lui! ; nu îmi va da mai mult decât nu pot să duc, așa spune Cuvântul Lui... Poate te întrebi, sau spui că dacă îl cunosc pe Dumnezeu... Cum pot să trec prin așa momente! ? Dar... Se poate, iar înainte de a judeca, oprește-te și mulțumește-i Domnului, căci dacă ești în picioare, ești pentru că El te ține. Sunt persoane diferite, lupte diferite pentru fiecare suflet în parte... persoane mai sensibile, persoane mai puternice... Nu aleg eu să trec pe aici, nu aleg eu greutatea lor sau încercările prin care trebuie să trec, iar faptul că El o alege, asta mă face bucuroasa... Pentru că fac parte din planul măreț a lui Dumnezeu, față de viața mea... Nu știu exact de ce a trebuit să împărtășesc cu voi aceste rânduri... Am simțit acest îndemn, în inima de câteva zile, să scriu câteva momente de încercare din viața mea... poate să fie doar o mică întărire pentru tine, suflet drag, care citești acum aceste rânduri... Și treci prin momente grele! Nu știu, dacă te regăsești poate într-un lucru, din ce am menționat eu mai sus, nu am idee de ce scriu, dar făcând-o deja, o spun și te îndemn să nu descurajezi, să încerci să fii tare, să te gândești că doar Harul lui Dumnezeu ne poate ține sus. Doar bunătatea Lui ne ține, pentru că noi nu merităm nimic, iar încearcă să nu te uiți la persoane ci uitete la El, la Cel care te iubește cu adevărat și nu te judecă; doar El îți poate înțeleg starea ta și durerea din inimă! Câteodată nu realizez... Cât de mare poate fi dragostea Lui față de mine! Dumnezeu să mă iubească pe mine, o păcătoasă atât de mult! ! ? Dar e atât de mare dragostea Lui față de mine, încât a dat pe singurul Său fiu ca să moară pentru mine! Există cineva care să ne iubească atât de mult, încât să dea pe SINGURUL Său Fiu... Pentru mine, și pentru tine! ! Să știi că Dumnezeu e cu tine, chiar de esti sus pe stâncă, chiar de esti în vale, chiar dacă nu îți răspunde atunci când strigi în lacrimi și cu durere către El, și ți se pare că ești părăsită, pare că nu găsești rostul la nimic... ți se pare că nu te ascultă... Dar El e acolo, lângă tine, gata să te învioreze și să te facă să fii o mămică vesela, o mămică plina de putere și să te facă un vas de cinste. Chiar dacă pe moment nu înțelegi, chiar dacă poate pentru toată viața, nu vei înțelege, de ce așa, de ce în modul acesta, de ce atâta durere, de ce și de ce, dar când o să ajungem acolo sus, poate o să înțelegem, sau poate atunci nici nu va mai fi nevoie să înțelegem, pentru că atât de minunat va fi acolo încât nu mai vrei să îți amintești absolut nimic din ce a fost... Va fi totul nou, fără durere și fără lacrimi, fără suspine și suferințe... Dumnezeu să ne facă vrednici! Să ne dea putere să biruim orice fel de gând, orice problemă, orice încercare... Eu vin curând. Păstrează ce ai ca nimeni să nu-ți ia cununa. (Apocalipsa 3:11). Dumnezeu să te binecuvânteze! Să te întărească dacă ești în vale, dacă ai poate lupte mici sau mari, dacă nu ai răbdare, dacă ești în încercare, să te mângâie cum NUMAI El știe, și o poate face, și nu numai că o face, o face într-un mod minunat, într-un mod că vei rămâne copleșită de minunata putere și lucrare a Celui Atotputernic. El e acolo lângă tine, gata să șteargă lacrimile tale, gata să te ridice... Iar dacă ești sus pe stâncă, fii mulțumitoare și laudă pe Domnul!