În 1987/88, nu-mi amintesc foarte bine anul, aveam pe atunci 11/12 ani, era o zi de vară foarte caldă, veneam de la biserică singur pe drum îndreptându-mă spre casă, eram atras de frumusețile orașului Făgăraș in care locuiam, de vitrinele magazinelor frumos ornamentate, de unica fântână arteziană din fața Casei de Cultură, de flori, de copaci, de oamenii care treceau pe lângă mine și pe care obișnuiam să îi salut chiar dacă nu-i cunoșteam, eram fericit și bine dispus în ziua aceea.

La acea vârstă fragedă nu mă gândeam eu la vreun pericol, la vreun risc din partea trecătorilor, chiar dacă părinții mă atenționau și îmi spuneau mereu mie și fraților mei să fim atenți la persoanele străine, să nu intrăm în contact cu ele, să nu vorbim cu persoane necunoscute, chiar dacă ne-ar oferi vreo bomboană, vreo prăjitură, un suc etc. să nu acceptam nimic de la ei căci ar putea să ne facă ceva rău... dar eu atras de frumusețile orașului am cam neglijat sfaturile lor.

În timp ce mă apropiam de casă, pe aceeași parte a străzii pe care eram am observat în fața mea un bătrân care avea în mână niște sacoșe grele, din când în când se mai oprea mai făcea câte o pauză datorită greutății sacoșelor, eu mă apropiam tot mai mult de el, vroiam să-l depășesc ca să trec mai departe, el văzându-mă că eram singur și că pe stradă nu mai era nimeni, m-a oprit spunându-mi: - tinere, mă ajuți te rog să ajung cu sacoșele astea în stația de autobuz că sunt foarte grele? M-am oprit m-am uitat la el, m-am uitat și la stația de autobuz, am văzut că stația nu era chiar așa departe, (cam 10 min de mers pe jos) am acceptat gândind că fac o faptă bună și lucrul acesta este plăcut înaintea Lui Dumnezeu. Mi-a dat o sacoșă spunându-mi: - ia-o tu pe aceasta că este mai ușoară(așa spunea el, dar pentru mine era cam grea).

În timp ce ne îndreptam înspre stația de autobuz, bătrânul a început să-mi pună o grămadă de întrebări cum ar fi: -cum te cheamă? câți ani ai? unde stai? În ce clasă ești? La ce școală mergi? etc.

Bineînțeles că i-am spus tot, neglijând sfatul părinților de a nu intra în contact cu persoane străine.

Bătrânul a observat că sunt foarte deschis, sincer, prietenos, și fără să stea prea mult pe gânduri m-a rugat să merg cu el și până la gară că acolo vrea să ajungă și că va plăti el biletul de autobuz, în acel moment nu știam ce să-i spun, îmi părea cam suspect și m-a cam înfiorat puțin, în timp ce mă gândeam ce răspuns să-i dau, în acel moment am observat la vreo 20,25 de metri în fața mea două persoane care veneau înspre noi, erau doi bărbați bine îmbrăcați, amândoi aveau costume de culoare neagră, cravată neagră și cămașă albă, (parcă erau gemeni,) în timp ce se apropiau de noi unul dintre ei care avea un dosar într-o mână m-a privit insistent în ochii și cu acea mâna în care avea dosarul a întins-o spre mine, atunci m-am speriat foarte tare, am dat drumul sacoșei care o țineam în mână, n-am mai ținut cont de ea, nici de bătrân, am uitat complet de el, am dat câțiva pași înapoi speriat neștiind ce se întâmplă, pe bătrân nu l-am mai văzut pentrucă eram atent la aceste două persoane, nu înțelegeam ce vor de la mine! !

Cei doi au observat teama pe care o aveam. Unul din ei, persoana care n-avea nimic în mână, ca să mă calmeze puțin mi-a zis: nu te speria, stai liniștit că noi nu-ți facem niciun rău, atunci cel cu dosarul în mână m-a întrebat dacă îl cunosc pe acel bătrân, i-am spus că nu îl cunosc, doar m-a rugat să-l ajut la sacoșe ca să ajungă la stația de autobuz, s-au uitat unul la altul și-au început să vorbească între ei, n-am înțeles eu prea bine ce vorbeau, dar mi-am dat seama că ceva nu este în regulă cu bătrânul acela, atunci i-am întrebat eu pe ei, dar ce-i cu bătrânul acela? cine este? M-au privit în ochi și cu o privire prietenoasă mi-au spus că este o persoană periculoasă care face rău băieților de vârsta mea, n-am înțeles ce fel de rău așa că i-am întrebat: cum adică? Ce fel de rău? Mi-au spus că bătrânul este pedofil, le-am spus că nu știu ce înseamnă, ce vrea să zică?

(Atunci mi-au explicat ei în mare ce fac acești pedofili cu băieții și cu fetele.)

Când au terminat tot ce-au avut de spus, eu m-am întors cu spatele spre ei ca să mă uit după bătrân; uite-l, uite-l strigam eu, și arătam cu degetul spre bătrân care aștepta autobuzul în stație, chiar atunci a venit și autobuzul, uite-l, uite-l insistam eu, acum se urcă în autobuz.

Eu aveam ochii îndreptați spre bătrân să nu-l pierd din vedere și tot odată asteptam ca cei doi să ia vreo inițiativă, să sune la ”miliție”, să facă ceva, dar observând că nu-mi răspunde nimeni m-am întors spre ei, atunci am constatat că eram singur, nu mai era nimeni lângă mine, m-am blocat și-am început să strig și să vorbesc singur:

Unde sunteți! Unde sunteți! strigam eu, nu mai vedeam pe nimeni, autobuzul plecase din stație împreună cu bătrânul pedofil, eu am rămas singur eram nedumerit mă uitam în dreapta, în stânga după cele două persoane, m-am tot plimbat în sus, în jos pe acea stradă, mă uitam și prin curțile oamenilor să văd dacă este cineva, că poate, ziceam eu: ar fi intrat într-o curte! Dar nimic! ! !

După câteva minute bune de căutat și fără nici un rezultat am decis să-mi continui drumul spre casă, în timp ce mergeam mă frământau două lucruri, erau două voci, una îmi șoptea să nu spun părinților mei nimic ce mi sa întâmplat pentrucă mă vor certa și mă vor pedepsi datorită faptului că nu am făcut ceea ce mi-au spus și nu i-am ascultat când m-au atenționat să fiu atent la persoanele străine, să nu intru în contact cu ele, să nu vorbesc cu persoane necunoscute, chiar dacă mi-ar oferi vreo bomboană, vreo prăjitură sau alte lucruri. Cealaltă voce îmi șoptea și mă îndemna să spun tot ce mi s-a întâmplat, dar n-avem curaj, așa că am ascultat de prima voce să nu spun nimic.

Am ajuns acasă, totul era bine, am stat la masă am mâncat, ziua a trecut, a trecut și luna aceea, la fel și anul acela, am crescut, am devenit adolescent, m-am maturizat, am făcut și legământ cu Dumnezeu în apa botezului, am terminat școala, am început să lucrez, am făcut și armata, anii treceau și uite așa am uitat de pățanie, de această experiență pe care v-am povestit-o.

După ce-am terminat armata, am fost implicat în misiune împreună cu tineretul Bisericii din care făceam parte în diferite evanghelizări pe sate și în biserica unde am crescut. (Galați/Făgăraș)

În tot acest timp am ascultat multe mărturii personale ale multor creștini cum Dumnezeu ia scos de sub jugul robiei, de sub jugul păcatului. și multe alte experiențe cu Dumnezeu chiar și după ce s-au pocăit.

Aveam pe atunci cam 25 de ani, când într-o zi de duminică la programul de seară, un frate musafir care nu-i mai cunosc numele, a fost invitat în față ca să spună o experiență care a avut-o cu Dumnezeu, o experiență mai specială!

Nerăbdător abia așteptam ca fratele să înceapă a vorbi...

El spunea: eram singur cu mașina, conduceam pe un drum de țară, pe acel drum nu circula aproape nimeni, vroiam să ajung într-un sat, la un moment dat spunea el, am pierdut controlul volanului, mașina s-a rostogolit de câteva ori și s-a oprit în șanțul de pe marginea drumului, fratele spunea că s-a ales cu mai multe lovituri la cap și pe corp și nu reușea să iasă din mașină, așteptam spunea el că poate va trece cineva pe acolo să-mi de-a o mână de ajutor. Cum tot încerca el să iasă, la un moment dat spunea el că a apărut un om lângă mașină, nu ia spus nimic, a deschis ușa mașinii l-a apucă pe de mână l-a tras afară din mașină și l-a dus târând-ul pe iarbă la câțiva metri de mașină și l-a lăsat acolo jos, in acel moment spunea fratele că acel om a dispărut și nu l-a mai văzut, atunci și-a dat seama că acel om a fost un înger trimis de Dumnezeu ca să-i salveze viața pentrucă mașina era distrusă rău și era pericol pentru el să rămână în mașină, deoarece în orice moment motorul mașinii putea să i-a foc cu el înăuntru.

Cum stătea el întins pe iarbă și se gândea la acel om, spunea că au venit niște oameni care i-au dat primul ajutor și apoi l-au dus la spital.

Eu ascultând această experiență, imediat mi-am amintit de experiența care am avut-o eu în urmă cu vreo 13 ani, m-a cuprins emoțiile, mi-au dat lacrimile și plângeam de bucurie, din acel moment m-am simțit mult mai protejat de Dumnezeu, mult mai sigur de mântuire, de iubirea și iertarea Domnului Isus Hristos.

Sunt convins sută la sută că cele două persoane, au fost îngeri trimiși de Dumnezeu că să mă scape de acea primejdie care pentru mine putea să fie fatală pentru tot restul vieții mele.

Au trecut 34 de ani de atunci și încă simt și acum protectia Lui Dumnezeu, mi-au rămas întipărite privirile prietenoase a celor două persoane, (Îngeri) nu pot uita cuvintele lor și modul cum mi-au explicat despre răul pe care avea de gând acel bătrân să mi-l facă, după toți acești ani încă îi mulțumesc lui Dumnezeu și-o voi face toată viața.
Cred cu tărie și am nădejdea aceasta că într-o zi când Dumnezeu va decide și-mi va zice: ”Bine, rob bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!” Cred că atunci îi voi întâlni din nou pe acești doi îngeri care pe acest pământ mi-au venit în ajutor la momentul potrivit cînd eu nu mă așteptam, dar mult mai mare și mai frumos va fi momentul când voi vedea și-L voi întâlni pe Domnul Isus Hristos Mântuitorul meu!

Am povestit multora experiența mea, mulți s-au

îmbărbătat, au fost încurajați, la unii le-am stârnit amintirile tinereții, copilăriei, alții și-au adus aminte că ceva asemănător li s-au întâmplat și lor.

”Cât de diferite ar fii viețile oamenilor dacă ar recunoaște că Dumnezeu este Omniprezent și privește peste tot in același timp!

Împăratul David spune din propria lui experiență ca: ”Îngerul Domnului tăbărăște în jurul celor ce se tem de El și-i scapă din primejdie.” Ps. 34:7.

Dar mai mult decât îngerii, prezența Lui Dumnezeu vede totul, observă totul, înregistrează totul, nimic nu-I scapă, nimic nu poate fii ascuns de El!”                      Amin!