Încep prin a spune că nu există cuvinte pentru a cuprinde mulțumirea pe care vreau să o aduc Bunului Dumnezeu, lui Iisus Hristos și Maicii Domnului pentru toate binecuvântările pe care mi le-au dat în viață. Am avut o copilărie departe de părinți, iar în jurul vârstei de 17-18 ani am luat-o pe căi lăturnalice. Am uitat de biserică, mergeam la slujbă având gândul în altă parte, mă rugam doar la nevoie. De altfel, eram în cercuri de prieteni dubioase, înconjurată de alcool, droguri, tutun, bani, relatii cu interes și nopți pierdute, neavând niciun interes pentru școală, fiind chiar pe punctul de a părăsi scoala pe când eram în clasa a 11-a. Anii au trecut și încet, încet Dumnezeu mi-a dat în cale oameni potriviți care, fiecare în parte m-au influențat să părăsesc acest stil de viață. Cu ajutorul Domnului am reușit să termin școala, am intrat la facultate și în acel moment, cu ajutorul unei puteri mai presus de voința mea m-am lepădat de toată viața pe care am avut-o înainte. Menționez că mi-am luat toate examenele la momentul potrivit, fără a avea restanțe peste an, citind înainte de examene acatistul Sfântului Efrem cel Nou, rugăciunea Sfântului Anton cel Mare și rugăciunile către Iisul Hristos și Maica Domnului, care m-au ajutat necontenit. Mi-am format obiceiul de a merge în seara dinainte examenului la icoana Maicii Domnului de la o biserică din apropiere pentru a mă ruga să îmi ofere luminarea minții. După terminarea facultății, timp în care mi-am găsit refugiul în studiu, am reușit să obțin o profesie dorită și am început să lucrez într-un oraș nou pentru mine. Însă, fiind slabă, am căzut în păcatul leneviei, nu mergeam la biserică deși treceam zilnic pe lângă o biserică, iar la rugăciune mergeam doar când aveam nevoie de ceva... Totul a durat luni bune, timp în care am trait dezechilibre, alimentare, emoționale, hrănindu-mă efectiv cu tutun... După toata aceasta perioadă în care nu mi-am gasit efectiv locul, am apelat la duhovnicul meu pe care îl am din jurul vârstei de 15 ani și am mers la spovedit, după mulți ani în care nu am mai fost. Din acel moment, viața mea s-a schimbat. Am reînceput să învăț pentru o nouă profesie, izolându-mă de lume, iar acela a fost momentul în care eu am început să am o relație cu Dumnezeu mai profundă. Am apelat la duhovnicul meu cu extrem de multă încredere, care m-a primit cu blândețe și cuvintele lui îmi răsunau în minte multă vreme după ce plecam de la mănăstire... Cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să trec, ca prin minune, toate examenele și mi-A călăuzit pașii și am ajuns unde mi-am dorit. Sunt convinsă că totul a fost Mâna Lui. Și azi, când profesez, sunt convinsă că El a fost cel care m-a scos din groapă de atâtea ori și m-a ridicat. Puteam să fiu pierdută, fără niciun rost pe lume. Deși am momente de deznădejde pentru că omul își dorește să se întâmple când și cum vrea el, mereu dar mereu Dumnezeu le rânduiește așa cum e mai bine pentru mine. Deși mai am mult de lucru, să fiu mai tare în credință, mai smerită, mai bună, întotdeauna când în viața de zi cu zi fac ceva în neregulă, după ceva timp ma simt vinovată și încep să meditez și să îmi dau seama ca am gresit cu diverse lucruri. Știu că este Mâna Lui și stiu că nu ma lasă să mă răzvrătesc singură. Dragostea Lui e nemăsurată pentru noi toți, nu deznădăjduiti niciodata! Sper ca această relatare privind ajutorul lui Dumnezeu în viața mea să vă întărească credința! Am promis sa fac aceasta marturie, care sper ca o sa va ajute pe fiecare, desi am scris-o mai tarziu decat am promis. Doamne ajuta! ! !