Nu m-am născut într-o familie creștină, nici nu știam că există oameni care să meargă după Isus, nici despre Isus nu știam multe. Am rămas orfană la 10 ani de tată, mama nu se ruga deloc, fiind mulți copii, mama a ales să mă lase la bunica paternă o perioadă, la început a fost bine, dar apoi nu am mai vrut să stau, un lucru bun a făcut pentru mine, mi a dat Biblia și m a învățat Tatăl Nostru. Asa am inceput să știu cine este Dumnezeu și să am frica de El. Doar că nu știam despre Fiul Său, Isus. Mama mea s a recăsătorit, și tatăl adoptiv nu avea copiii, noi eram doar fete, 5 fete. Ne a crescut pe toate așa cum a putut, nu se ruga nici el, mai tot timpul înjura. Dar la Biserică ne trimitea duminică de duminică, nu înțelegeam asta. Am plecat cam toate prin lume, ne am îndepărtat ușor de casă. Viata nu a fost mereu roz, am umblat ca fiul risipitor până Intr o zi când tatăl meu adoptiv s a sinucis și m am întors contra lui Dumnezeu. Aveam anumite principii și credeam în ce era scris in Bibliei dar nu am înțeles niciodată de ce a îngăduit Dumnezeu, care era bun, să se întâmple asta. Fapta tatălui meu adoptiv m a dărâmat, îl iubeam mult, era totul pentru mine, vedeam în tata un model, un sprijin, totul. Când l am pierdut, am simțit că nu mai am nimic. In pornirea mea nebună, am spus că nu voi mai urma nici un principiu și voi face ce este rău că oricum dacă ești bun tot rău o sfârșești. Tot in perioada aia de zbucium, mi am cunoscut și soțul, eu nu am înțeles atunci multe lucruri dar acum știu. In familia noastră a intrat prin căsătorie unul dintre cumnați care era dintr-o familie de creștini, dar el nu era întors la Dumnezeu. Si prin el, sora mea s a pocăit, și timp de doi ani ne am tot vizitat, Germania -Belgia. Fiecare discuție ducea la Dumnezeu. La un moment dat soțul meu întrebă 'care este calea?"Cumnatul meu a spus '"Biblia ". Marcat de cuvintele astea a început să investigheze, el nu eu. A luat și Biblia Cornilescu și cea ortodoxă veche, ce o avea mama lui pe un șifonier. El citea din una, eu din cealaltă, am remarcat cu mirare că erau la fel, doar că traducerea era puțin diferită. Soțul meu a inceput să citească întâi, la mine a mai durat puțin. Cert este că, de când a pus mâna pe Biblie, viața noastră s a schimbat, nu eram fericiți, nu eram așa cum trebuie, erau multe necazuri și multe frământări sufletești. Multe vicii și multe legături străine, aveam nevoie de Domnul. Văzând schimbare in el, am spus ca vreau și eu să citesc Biblia, eram împărțită, și cu Biblia și cu lumea, nu aveam putere să las totul dintr o dată, îmi aduc aminte de ziua în care am aruncat toate icoanele de prin casă, soțul meu a zis că el nu le aruncă, să o fac eu, vă spun. . nu a fost ușor, am avut o lupta, dar le am adunat pe toate și le am aruncat la gunoi. Am simțit o bucurie foarte mare, era un pas că aveam putere să pot să mă dezlipesc de lucrurile care nu erau conform cu Biblia. Citind Noul Testament am descoperit pe Domnul Isus, nu știam despre El mai nimic, nu știam că Dumnezeu atât de mult a iubit lumea încât a dat pe singurul Lui Fiu pentru noi. E minunat, e minunat. Duhul Sfânt a lucrat cu putere în viața noastră, in luna noiembrie 2019 am inceput sa citim Biblia, in Iunie 2019 am încheiat Legământ in apa Botezului și de atunci suntem cu Domnul pe cale. Mărire Domnului Isus că s a indurat de noi. Odată cu marea bucurie am avut și multe prigoniri, foarte multe piedici, am simțit respingere din partea oamenilor dar dragoste mare din partea lui Dumnezeu. Am învățat treptat ce înseamnă să fim ai Domnului și cum dintr o religie am ajuns la slobozenie. E un mare har, drumul este cu spini și flori, dar Domnul ne întărește și ne învață. Uitându mă in spate nu mai întreb de ce, pentru că știu că toate sunt îngăduite de Dumnezeu. Se poate totul cu Domnul pe cale, trebuie doar sa credem în El. Poți și tu cel care citești acum, să l descoperi pe Dumnezeu așa cum este El. Vino fără teama, El te va apăra de toate atacurile celui rău, vino sa fii fericit și eliberat. Amin