O poveste care nu e poveste.

Era o zi ca oricare alta. O zi in care T. R se lupta cu el însuși, cu boala, cu depresia de care suferea. Șchiopăta oarecum in credință.

"Ascultă Dumnezeu rugăciunile mele?"

Se întreba el adesea. Poate pe bună dreptate ar putea spune unii. Era mai mereu bolnav, lucrurile mergeau cam întotdeauna greu. Nu avea prieteni, se întreba adesea unde greșește. O fi pentru că era păcătos. O fi pentru că era prea direct. O fi pentru că era antisocial? Și daca Dumnezeu îi asculta rugăciunea de ce nu primea un semn dacă nu o vindecare? Și totuși refuza să creadă că nu e ascultat. Dumnezeu ascultă rugăciunile. Va fi și soare isi spunea el uneori.

Nu avea prea mulți bani, pentru că nu putea lucra. Astazi va merge la un magazin second hand sa își cumpere ceva de îmbrăcat. Și nu se gândi că îl supără pe Dumnezeu dacă va cere de la acesta chiar și lucruri mărunte.

-Doamne, fă să găsesc și eu o geacă pe măsură mea!

Era cam slăbuț și nu prea i se potriveau hainele de asta avea uneori dificultăți în a găsi haine pe măsura lui.

Afara era și frig, iar el nu putea merge prin frig mult timp datorită bolilor de care suferea. Asa că va intra în cel mai apropiat magazin și va cumpăra ce va găsi acolo. Ajuns in magazin găsi mai multe haine, o geacă pe măsură lui pe care o si probă. Uită să mulțumească. Ajuns acasă o spală. I se păru că miroase urât. Si spuse că nu are nevoie de o asemenea haină.

Le întinse pe toate la uscat și se culcă. A doua zi dimineața merse in balcon și toate hainele erau la locul lor, mai puțin geaca. Geaca dispăruse. Se uita peste balcon. Nu o zări nicăieri.

Abia apoi înțelese. Dumnezeu i-o dăduse. Dumnezeu i-o luase. Pentru că a cerut și a fost nemulțumit Dumnezeu i-o luase.

Dumnezeu ascultă până și rugăciunile noastre banale. Asta nu înseamnă că le va împlini pe toate. Dar Dumnezeu așează semne in fața celor care au nevoie de ele.

Dumnezeu nu se supărase pe el.

Dumnezeu îi arătase doar că rugăciunea lui îi fusese ascultată.