Fratele Oprea Chiriță era încă în Schela; el era văr bun cu mine și avea atunci 9 copii. Lucra la combinat și așa avea serviciul, că o săptămână lucra iar una era liber.

     Într-o zi, nevasta lui care nu era pocăită vine și îi spune:

— Măi Oprea, ni s-au îmbolnăvit copiiii toți!

— Cum se poate așa? Cum, măi, să se îmbolnăvească toți?

     Se urcă în tren și se duce la fratele Costică Ursu, la Botoșani. Când ajunge, fratele Ursu iese din casă și-l întâmpină:

— La ce-ai venit la mine?

— Păi, mi-s copiii bolnavi!

— Nuu... Lina, nevasta ta a făcut o damigeană de vin și este pusă în coșar sub niște paie, ciocane de porumb și un sac. De asta a îngăduit Dumnezeu boala.

     Se întoarce Oprea acasă:

— Lina, vino încoace!

     S-a dus direct la damigeană:

— Ce-i cu asta aici?

— Păi, să vezi că e pentru copii, ca să se mai întărească și ei când se îmbolnăvesc! Oprea a înșfăcat damigeana și a trântit-o jos de s-a spart. Și copiii a doua zi s-au făcut toți sănătoși.