Fratele George Zăgrean a fost arestat și dus la Cluj la Curtea Marțială, unde a fost judecat. În vremea aceia rușii erau în țară și dețineau pârghii de putere și astfel un magistrat rus era președintele tribunalului unde l-au dus. În timpul procesului lui, referitor la acuzația pe care o avea, precum că învie și înlemnește oamenii, fratele George Zăgrean i-a întrebat:
— Există Dumnezeu?
Procurorii, vrând să facă pe plac președintelui rus, au strigat care mai de care că nu este, nu există Dumnezeu. Atunci George a pus a doua întrebare:
— Dar drac este?
La care procurorii s-au pornit iarăși cu mult elan să strige că nu este nici drac. Când s-au mai potolit, fratele le-a replicat:
— Dacă nu există nici Dumnezeu, nici drac, eu cu ce putere înviez și înlemnesc oamenii?
Dacă până în clipa aceea fiecare dorea să răspundă mai tare și mai apăsat, atunci s-a făcut o mare tăcere. Rusul acesta i-a certat pe procurori și avocați și le-a zis:
— Un tânăr, aproape un copil v-a pus în încurcătură pe voi care ziceți că sunteți învățați și cu școală. A venit unul de la țară, ca să vă arate că este Dumnezeu. Și dacă este Dumnezeu, este, atunci trebuie să fie și drac, că totdeauna a fost așa.
Din toată discuția aceasta din sala de judecată, la cererea președintelui aceluia de origine rusă, fratele George Zăgrean s-a ales cu o autorizație din care reieșea că avea dreptul să se roage în felul lui în care înțelege el să facă asta, împreună cu cei care cred ca el.