Fiind în centru, eram vizitaţi des de fraţi care erau în trecere pe lângă casa noastră. Pe atunci era obiceiul dacă trecem pe lângă casa unor fraţi, şi timpul ne permitea, intram înăuntru, făceam împreună o rugăciune, ne întrebam unii pe alţii de sănătate, ne împărtăşeam pe scurt trăirile vieţii mai deosebite şi, eventual, cântam o cântare împreună.

     Într-o seară, ne pomenim cu câteva fete care aveau nişte genţi mari, pline:

— Am fost trimise la voi să descărcaţi bagajele acestea în ultima cameră şi să puneţi bine ce este înăuntru până va veni cineva să ceară. Am dus genţile în camera mare şi m-am înfiorat când am deschis, erau ticsite cu, , Biblii”, mari şi mici.

     Le-am dosit cât am putut de bine şi ne-am rugat cu mult foc ca Domnul să ne călăuzească şi să ne păzească. Ştiam la ce riscuri suntem expuşi, dacă am fi prinşi cu atâtea, , Biblii” în centrul oraşului aproape de Miliţie şi Securitate. Nu a trecut mult şi am fost căutaţi de fraţi din diferite părţi ale ţării:

— Am fost trimis la voi să-mi daţi 4 pâini mari şi 12 mici.

     Am înţeles mesajul, am luat plasa, am mers singur în camera mare şi i-am pus 4, , Biblii” mari şi 12 mici. Niciodată nu am întrebat cum îi cheamă şi din ce localitate sunt, nici pe fetele care aduceau la noi nu le-am întrebat niciodată cine le-a trimis şi de unde aduc. Mai târziu, mai ales după revoluţie, am concluzionat că activitatea a fost coordonată de fratele Ştefan Neag. Celelalte cărţi de literatură creştină erau depozitate la o soră pe drumul spitalului.

     Un frate dintr-o localitate din apropiere, care a fost bănuit de activitate cu, , Biblii” şi cărţi creştine, a fost rugat de primar să primească în gazdă un specialist de care are mare nevoie şi nu i se poate da momentan locuinţă. Acest, , specialist” a stat un an de zile în gazdă la fratele şi nu a avut altă misiune decât să scrie tot ce se mişcă în casa lor. După un an, a venit Miliţia şi Securitatea ca la un terorist, au înconjurat casa, înarmaţi au năvălit înăuntru şi au întors toată casa pe dos, controlând totul. Au confiscat o mare cantitate de, , Biblii” şi cărţi creştine şi au arestat pe fratele, şi pe copilul lui care încă nu făcuse armata. După un timp, securitatea din Lugoj a eliberat băiatul, şi când a ajuns acasă s-a prins de gâtul mamei sale şi a spus:

— Mama, atât de mult m-au bătut, dar să ştii că m-am hotărât să mă botez, măcar să nu fiu bătut degeaba.

     A doua zi, a fost chemat fratele Ştefan Neag la Securitate şi i-au arătat, , Bibliile” şi cărţile confiscate:

— Cine a trimis acestea pe numele tău?

— Păi, dacă le-a trimis pe numele meu, daţi-mi-le!

— Vezi tu pentru ce nu putem noi să dormim noaptea?

     Când l-au judecat pe fratele, de la care au confiscat, cărţile au specificat doar că s-a găsit la el literatură religioasă interzisă, dar a primit un an şi ceva de închisoare, pentru că cumpărase o tablă de la cineva, care o furase din fabrică. , , specialistul” notase detailat toate amănuntele.

     Domnul a văzut că noi suntem mai slabi şi nu ne-a îngădui la strâmtorare mare.