Biografia lui Hudson Taylor -  « Puterea Rugaciunii »  ( 2 / 2  )

**În duminica de 2 decembrie 1849, în urma unei răceli, Hudson nu a mai putut ieși din casă. A avut câteva ore de liniște în prezența lui Dumnezeu. Din camera lui scria: „Roagă-te pentru mine.” Sentimentul păcatului și al păcătoșeniei lui nu făcea decât să crească pe măsură ce cerea lui Dumnezeu eliberarea. Se întreba mereu: „Ce îl oprea să trăiască viața pe care o dorea?” Îi cerea lui Dumnezeu cu ardoare să îi arate care ar putea fi această piedică și să-i dea puterea să o înlăture. În liniște, în genunchi înaintea lui Dumnezeu, s-a născut în el o mare hotărâre: dacă Dumnezeu va lucra să zdrobească în el puterea păcatului, atunci el va renunța la orice viitor pământesc și se va pune în întregime la dispoziția Stăpânului său. În liniștea prezenței lui Dumnezeu, a auzit glasul: „Rugăciunea îți este ascultată. Deci, mergi în China pentru Mine.” Din acest moment, nu l-a mai părăsit convingerea că este chemat să meargă în China.

De acum înainte, viața lui a fost transformată. Toată activitatea și toate studiile lui au fost îndreptate spre acest scop: să asculte de chemarea lui Dumnezeu pentru China. Era chemat la o lucrare pe care nu o cunoștea, nu știa nici cum să se pregătească pentru ea. Dar ce putea să facă pentru China, el, un copil, un elev într-o farmacie din provincie?

A început să se roage să primească îndrumare de sus și aduna toate informațiile pentru China. Pe atunci, China era un pământ necunoscut. Doar 5 localități erau deschise străinilor: Canton (unde s-a dus în 1807 Morrison, primul misionar englez în China), Amoy, Fuzhou, Ningbo și Shanghai. Nimeni nu putea să pătrundă în interiorul țării și nimeni nu știa exact cum este acolo. Cu ajutorul celui care îl învăța la școala de duminică, Hudson și-a procurat de la Societatea Biblică Britanică o traducere în limba mandarină a Evangheliei după Luca.

Auzind că un credincios din Barnsley avea un exemplar din lucrarea lui Medhurst asupra Chinei, s-a dus la el să o ceară. Credinciosul acela l-a întrebat de ce dorește să o citească. Atunci, Hudson i-a spus că Dumnezeu l-a chemat să-și consacre viața pentru această țară. Acela l-a întrebat cum se gândește să meargă acolo. Hudson i-a răspuns că nu știe cum, dar crede că trebuie să facă întocmai ca cei doisprezece sau cei șaptezeci, să plece fără pungă și fără traistă, bazându-se numai pe Cel care-l trimitea. Credinciosul acela i-a pus atunci mâinile pe umeri cu bunătate și i-a spus: „Ei, dragul meu, îmbătrânind, vei deveni mai înțelept; o astfel de idee putea să reușească atunci când Isus era pe pământ, dar nu acum.” După ani de zile de la această întâmplare, Hudson spunea povestind această convorbire: „Am îmbătrânit de atunci, dar nu am devenit mai înțelept. Și sunt din ce în ce mai convins că, dacă ne lăsăm călăuziți de promisiunile pe care le făcea primilor ucenici Stăpânul nostru și le primim, vom vedea că ele se aplică tot așa de bine și astăzi ca și pe timpul lor.”

Lucrarea lui Medhurst insista asupra importanței misiunilor medicale în China și aceasta l-a făcut pe Hudson să considere studiul medicinei ca un mijloc de a se pregăti pentru lucrarea lui.

Gândind că în viitor se va confrunta cu multe greutăți, Hudson a căutat să se obișnuiască cu o viață mai aspră, să facă exerciții fizice și să muncească mult. Înțelegea că, pentru a deveni misionar în China, trebuia să înceapă să fie misionar de acasă. De aceea, folosea cât mai mult timp pentru împărțirea de tractate, pentru școala de duminică, vizite la săraci și la bolnavi.

A început să studieze limba chineză (mandarina). Nu avea învățător și nu dispunea decât de traducerea Evangheliei după Luca. O carte de gramatică și un dicționar ar fi costat prea mult. Împreună cu vărul lui, lua câte un verset din limba engleză și căuta altele care să aibă un cuvânt comun cu el. Relua atunci primul verset din chineză și, comparându-l cu celelalte versete în care trebuia să găsească același cuvânt, căuta caracterele care păreau să reprezinte cuvântul englez comun. Când îl găsea, îl nota. În vreo trei luni, a adunat în felul acesta 450 de cuvinte. Această muncă i-a cerut eforturi mari. Se gândea să învețe și latina, greaca și ebraica și să-și dezvolte pe cât posibil cultura generală.

Din diferite jurnale pe care i le împrumuta un credincios, a început să cunoască mai tot ce se făcea în Europa pentru evanghelizarea Chinei. La Londra se înființase o societate pentru evanghelizarea Chinei, în care a lucrat, în mod deosebit, doctorul Gutzlaff, un credincios care a încercat cu îndrăzneală să pătrundă în China și a parcurs regiunea de coastă. S-a îmbarcat ca marinar pe o corabie chinezească, iar altădată s-a angajat bucătar, pentru a putea duce Evanghelia în regiunile în care europenii nu puteau pătrunde altfel. El a tradus Vechiul și Noul Testament și a format la Hong Kong o societate indigenă, ai cărei membri trebuiau să ducă Evanghelia în toată China. Dar frumoasa lucrare a doctorului s-a ruinat din cauza oamenilor din jurul lui, care nu au înțeles lucrările lui Dumnezeu, iar el a murit în 1851 în China, singur, preocupat până în ultimele clipe de evanghelizare. Aceste vești triste l-au mâhnit pe Hudson și i-au arătat greutățile lucrării.

Lui Hudson Taylor i se cerea încă un sacrificiu, poate cel mai dureros pentru un tânăr. În vacanța de Crăciun din 1849, Amelia a adus cu ea pe profesoara ei de muzică, o tânără de care se atașase mult. Hudson a început să se simtă și el tot mai atras de tânăra profesoară, dar de la început i s-a părut că nu ar fi pregătită pentru lucrarea lui în China. Ea simpatiza foarte puțin cu entuziasmul lui pentru China, iar el nu avea nicio idee despre cum va trăi în China. Eșecul misiunii doctorului Gutzlaff scăzuse puțin interesul pe care îl acordau creștinii acestei țări. Nesiguranța materială în care se afla, înlătura orice idee de căsătorie pentru mai mult timp. Scria Ameliei tot ce gândea în privința aceasta: „Roagă-te pentru mine… roagă-te pentru mine” erau cuvintele des întâlnite în scrisorile lui.

Amelia îl sfătuiește să întrebe Societatea de Evanghelizare a Chinei dacă l-ar putea primi ca misionar căsătorit, dar Hudson nu acceptă deloc acest gând. „N-am nici cea mai vagă idee despre cum voi merge singur… cu atât mai puțin căsătorit.”