Într-o seară de iarnă, mă întorceam de la o adunare de rugăciune din Biserica Crângași. Eram încotoșmănită cu căciulă și palton, pentru că era foarte frig. În tramvai, pe scaunul din fața mea se afla o femeie care, după straie, părea din provincie. Era tare necăjită și la un moment dat a început să se lamenteze cu glas tare și să ofteze: „Of, maică, sunt așa de bolnavă și am să mor și nici lui Dumnezeu nu-i pasă de mine!”

     Auzind-o că vorbește de numele lui Dumnezeu, am întrebat-o ce este cu ea. Femeia mi-a spus că o chemă Alexandra și că este foarte bolnavă. De câțiva ani suferea de cancer, și medicul nu-i mai dăduse nici o șansă de viață. Era într-adevăr din provincie, dintr-un orășel de pe malul Dunării. La București venea doar la control și de fiecare dată, medicul îi spunea că nu mai are zile multe. La această suferință se adăuga situația de acasă, care era dintre cele mai dureroase. Soțul își pierduse răbdarea tot așteptând-o să moară și își găsise o concubină de care aflase toată lumea, inclusiv nevasta lui. Din când în când îi mai trăgea și o bătaie asociată cu sudălmi. Atitudinea lui ostilă era susținută de copiii lor și chiar de sora Alexandrei, care se purta cu ea cât se poate de rău.

     Deși nu aveam de mers multe stații împreună, am avut totuși timp să-i spun câteva cuvinte. Am înțeles că acea femeie era atât de disperată, că începuse, să se vaiete tocmai din dorința de a primi de la cineva un sfat sau o mângâiere. I-am spus că veneam de la Casa Domnului, unde fusese o seară de rugăciune pentru bolnavi. I-am spus ce lucrări minunate se fac acolo și multe persoane au fost vindecate la serile de rugăciune. Am putut să o conving să se roage cu credință, că Dumnezeu aude rugile noastre și ne vine în ajutor. Pe atunci, obișnuiam să mă rog noaptea după ora 3 și i-am promis că mă voi ruga și pentru ea. Dar i-am cerut ca de îndată ce va vedea că este vindecată, să mă caute la biserica din Crângași și să-mi spună acest lucru, ca să mă bucur și eu. Femeia a fost tare bucuroasă, că am înțeles-o și că i-am promis că mă voi ruga pentru ea. Nu a deranjat-o că aparțineam unui alt cult creștin.

     Din seara aceea, știu că la lunga mea listă de rugăciuni am adăugat încă un nume – pe al Alexandrei. Domnul mi-a pus multă milă în suflet pentru ea și cu această milă imensă m-am rugat mereu. De multe ori mă întrebam dacă mai are vreun rost să continui rugăciunile pentru ea, de vreme ce nu aveam nicio posibilitate să aflu vreo veste despre starea ei. Oare ea se mai ruga așa cum i-am spus? Mai era în viață?

     După luni de zile, în toiul iernii, aflându-mă la biserică în timpul slujbei, m-am așezat lângă ușă. Era o căldură sufocantă. Am închis ochii și nu știu de ce mi-a venit să spun în gând: „Doamne, de când mă străduiesc pe calea Ta nu am putut să aduc pe nimeni la pocăință!” În acel moment, cineva m-a bătut pe umăr. Am deschis ochii și am privit. Înaintea mea se afla o femeie care îmi zâmbea. „Sunt Alexandra”, mi-a spus ea. „Nu-ți mai amintești de mine! Dumnezeu m-a vindecat la scurt timp după ce ne-am întâlnit. La următorul control, pe care l-am făcut la București, medicul nu mi-a mai găsit nimic. Nu am vrut să vin să te caut imediat. Era iarnă. Am așteptat să se încălzească vremea și am căutat biserica ta.”

     Am mers afară și ne-am îmbrățișat. Am mai schimbat câteva cuvinte, apoi am reintrat în adunare. Alexandra ar fi vrut să afle o biserică neoprotestantă ca a noastră, pe care să o frecventeze în orașul ei de la Dunăre. Din păcate, în zona aceea, nu se aflau asemenea biserici. Când am reintrat în sală, ne-am așezat pe scaune alăturate. Atunci, mi-am dat seama că acea femeie nici nu știa să se roage. Repeta întruna: „Dumnezeule curat! Dumnezeule curat!” Ruga ei simplă plină de recunoștință m-a impresionat. Ce mult ne plac nouă oamenii care se roagă cu cuvinte alese! Dar Dumnezeu caută numai la starea inimii celui ce se roagă.

     Nu am mai revăzut-o de atunci pe Alexandra, dar am convingerea că nu a uitat de Acela care a izbăvit-o dintr-o boală mortală și din toate necazurile ei. Cred că acolo unde se află, Îl slujește pe Dumnezeu spunând și altora de vindecarea ei.