Un grup de tineri din Timișoara s-au hotărât să facă  misiune în Oltenia, într-un sat unde nu sunt credincioși. S-au interesat de o astfel de comună și au telefonat la primărie să ceară acceptul și permisiunea să folosească căminul cultural. Primarul când a înțeles intenția lor le-a răspuns:

— Măi, eu nu pot să vă dau căminul pentru așa ceva și nici nu vă sfătuiesc să veniți, pentru că aici sunt numai ortodocși și s-ar putea să iasă cu scandal.

     Ei totuși s-au hotărât să meargă. Au postit și s-au rugat, și au mers pregătiți pentru câteva zile să petreacă acolo. Au găsit o casă cu chirie mai la marginea comunei. Ei erau cântăreți cu instrumente și stație de amplificare, dar mai puțin înzestrați ca vorbitori. S-au îndreptat către centrul comunei cu gând să cânte în stradă, dar aveau nevoie de curent electric pentru stație. Au văzut o bătrânică pe marginea drumului și au întrebat-o:

— Maico, cât plătești dumneata curentul pe un an de zile.

     Ea a spus o sumă oarecare.

— Dacă ne lași să băgăm cablu în priză două ore, îți dăm bani să plătești curentul pe un an.

— Nu pot, maică, că voi nu sunteți cu popa și nu vreau să mă pun rău cu el.

     Dar vecina ei care a tras cu urechea a zis:

— Dați, maică, banii la mine și băgați în priză, că pe mine nu mă interesează ce zice popa.

     Au băgat cablul în priză și au început să cânte în stradă. Foarte anevoie au început să se adune câțiva copii, apoi câteva femei, de abia după o oră de cântat se adunase ceva mai mulți ascultători. Dar atunci, surpriză: dintr-o dată cerul s-a întunecat și a început o ploaie cu tunete și fulgere, că de abia și-au adunat stația și au fugit cu mașina unde aveau casa închiriată. La un timp, aud bătăi în poartă. Iese unul afară și vede o mulțime de oameni la poartă.

— Să vină șeful vostru să stăm de vorbă.

     Frățiorul care era liderul grupului a zis:

— Dați-mi haine groase, că eu cred că-i rost de bătaie.

     A deschis poarta și surpriză: în fața grupului de oameni veniți era un consilier de la primărie cu un buchet de flori în mână:

— Măi băieți, sâmbătă seara aveți la dispoziție căminul cultural.

— Păi... noi am cerut căminul, dar nu ni s-a aprobat.

— Măi băieți, aici n-a plouat de două luni de zile, popa a făcut slujbe după slujbe fără nici un rezultat, avem și două vrăjitoare care au făcut la fel descântecele lor, fără nici un rezultat. Voi ați cântat o oră și a venit ploaia. Pentru aceasta, aveți căminul sâmbătă seara.

— Vă mulțumim.

     Era joi seara. S-au gândit dacă sâmbătă vor avea căminul să nu mai cânte în stradă și mai bine să găsească pentru vineri seara o biserică baptistă prin împrejurimi. Și au găsit chiar în satul vecin. S-au dus acolo și au fost foarte bine primiți, întrucât acolo erau puțini tineri și la fel cântăreți. Dar în timp ce slujeau prin cântări, a intrat în adunare un om care arăta ca un boschetar și părea beat. S-a dus până în față și s-a adresat lor:

— Voi să vă rugați să se vindece ochiul meu bolnav.

— Dar dumneata nu pari a fi credincios.

— Eu sunt un păcătos, dar voi să vă rugați pentru ochiul meu bolnav.

     Nicicare din ei nu s-a rugat vreodată pentru cineva în mod special să fie vindecat, nu aveau dar de vindecare, nu erau nici măcar predicatori cu experiență. S-au uitat unul la altul.

— Ce să facem?

— Trebuie să ne rugăm, că acesta nu ne lasă să continuăm slujba.

     Au închis toți ochii și au început să se roage. „Doamne, fă ceva, dă-ne biruință și nu ne lăsa la încurcătura aceasta, nu ne lăsa de ocară aici. În timpul rugăciunii, unul a deschis ochii să vadă ce face omul acela și a văzut că îi curge ceva din ochi, i-a făcut atenți și pe ceilalți, și atunci au prins curaj și s-au rugat mai cu foc. După rugăciune, omul a început să strige:

— Acuma văd cu ochiul, văd bine! Văd bine!

     Slujba a continuat și în întreaga adunare a fost o cercetare deosebită. Sâmbătă seara, la căminul cultural, a fost plin de oameni, inclusiv din satele vecine, și Dumnezeu a dat mare har și binecuvântare, și Numele Domnului a fost înălțat deosebit acolo, îndeosebi prin cântare, dar și prin vestirea Evangheliei. Dumnezeu are metodele Lui de a deschide ușile închise. Slăvit să fie Numele Lui în veci! Amin.