La vârsta de 11 ani m-am înțepat la un picior și în scurt timp, piciorul s-a înnegrit, nu mai puteam să calc pe el și aveam dureri foarte mari. Părinții au discutat despre a mă duce la spital, dar au concluzionat că este foarte probabil să-mi taie piciorul în situația în care se află și s-au rugat, implorând mila Domnului. Pe când părinții erau amândoi la serviciu și eu eram întins pe pat, s-a deschis ușa camerei și a intrat fratele Ștefan Neag. S-a pus pe pat lângă mine și m-a întrebat:

— Crezi că Domnul Isus poate să te vindece?

— Da, cred.

     S-a plecat pe genunchi lângă patul meu și a început să se roage Domnului pentru vindecarea mea, punându-și mâinile peste mine. La un moment dat, a început să mulțumească Domnului, însoțit de putere de credință că Domnul i-a ascultat rugăciunea și că Domnul m-a vindecat. El a plecat, eu am rămas în pat, tot cu dureri, dar seara, când au venit părinții am văzut că pot să mișc piciorul, m-am dat jos din pat, durerile încetaseră și am început să umblu încet prin casă. Părinții m-au întrebat:

— Cum este piciorul tău?

— A fost fratele Ștefan și s-a rugat, nu mă mai doare și pot să umblu.

     Ne-am plecat cu toții pe genunchi și am mulțumit Domnului. Slăvit să fie El în veci! Amin.