O soră a făcut școala de șoferi și nu putea să ia nicidecum examenul la conducere în oraș. A dat de vreo trei ori și a căzut de fiecare dată. O duceau în timpul examenului pe niște penți mari să facă porniri din pantă, vorbeau foarte dur cu ea și îi găseau diverse motive să o pice la examen. Era foarte descurajată și disperată. Zicea că ultima șansă îi rămâne să încerce să mituiască polițistul care o examinează. Dar fratele Mircea Colțea i-a zis:

— Auzi, când mai mergi la examen, anunță-ne și pe noi să chemăm Numele Domnului peste tine.

— Frate, când vede că-s pocăită, parcă vede pe diavolul.

— Soră, când tu intri la examen, noi intrăm în rugăciune.

— Când îmi vede baticul și fusta se și schimbă la față și mă ia la batjocură.

     La următorul examen, polițistul a primit-o zâmbind când a urcat în mașină:

— Sunteți credincioasă lui Dumnezeu?

— Da.

— Vreau să vă ajut acum să luați permisul. Fiți liniștită, nu conduceți cu emoții, că vreau să vă dau permisul.

     Când fratele Mircea a vizitat-o acasă împreună cu soția lui, soțul surorii a plecat în altă cameră, iar sora a strigat după el:

— Adă patru, și după aceea i-a spus fratelui Mircea:

— Frate eu am luat cu mine 300 de euro să-l mituiesc pe polițist, n-am avut deplină încredere în ce mi-ai spus tu, dar când am văzut cum Dumnezeu a schimbat lucrurile, m-am hotărât să-i dau în Numele Domnului la săraci și nu dau trei, dau patru, că merită Dumnezeu. Tot timpul cât am condus la examen am simțit o putere deosebită peste mine și am fredonat în gând o cântare. Slăvit să fie Domnul!