Fratele Valeriu Irinca era în închisoare împreună cu Richard Wurmbrand. Într-o zi, i s-a găsit o vină și l-au pedepsit să stea 7 zile la izolator fără mâncare și fără apă. Izolatorul era o cameră mică din beton cu un pat de fier, fără saltea și așternut. Avea un geam mic care era spart și pe acolo intra vântul și gerul cumplit de iarnă. Înainte de a-l scoate din celulă, Wurmbrand i-a dat un jerseu vechi, ca să-i țină un pic de cald, fiindcă el era doar într-o cămașă subțire și i-a spus:

— Valeriu să nu dormi că îngheți și mori!

     Ajuns în izolator, fratele Valeriu a pus în geam cămașa lui să nu mai intre așa mult vântul și gerul și s-a îmbrăcat cu jerseul primit de la fratele Wurmbrand. Și-a adus aminte de sfatul primit și o săptămână întreagă nu a dormit deloc, făcând mereu mișcare, câțiva pași înainte și înapoi, ca să nu înghețe.

     Gardienii după o săptămână în așa condiții se așteptau să-l găsească mort, dar el era viu și l-au dus înapoi în celulă. Când a intrat în celulă Wurmbrand i-a zis:

— Valerie spune-ne ce experiență ai avut cu Dumnezeu?

— De unde știi?

— Și eu am fost la izolator.

— Da, niciodată în viața mea nu am avut așa părtășie minunată cu Dumnezeu ca la izolator. Parcă s-a coborât acolo cerul, am simțit pe Dumnezeu alături de mine, am simțit mângâierile Lui cerești și am fost întărit. Slăvit să fie Domnul!