Într-o adunare era un grup de tineri care cântau în adunare, dar nu erau serioși cu pocăința, mergeau și la film și făceau și alte lucruri care întristau pe Domnul. Câțiva frați bătrâni au observat aceasta și s-au hotărât să se adune diminețile la rugăciune ca Domnul să trezească tinerii Bisericii și Domnul le-a vorbit prin Duhul Sfânt astfel: „V-am ascultat rugăciunea și voi aprinde un foc în adunare”.

     Într-o seară, după repetiție, un tânăr a spus:

— Haideți să facem o rugăciune.

— Cum de te-a prins dorul rugăciunii? Lasă asta pentru cei mai bătrâni.

— Nu vedeți cum suntem? Haideți să ne rugăm!

     S-au plecat cu toții la rugăciune și Domnul a aprins atuncea focul Duhului Sfânt. Rugăciunea a durat o oră și un sfert și a fost însoțită de strigăte mari și lacrimi fierbinți. Când s-au sculat de pe genunchi, se uitau unii la alții ca speriați și nu le venea să creadă că s-a întâmplat așa ceva cu ei. Focul a continuat să ardă și în următoarele 3 zile, vreo 25 dintre ei au fost botezați cu Duhul Sfânt.