Într-o noapte, mă sună o soră bolnavă care nu era membră în adunarea noastră:

— Vino, te rog, vino acuma până la mine că vreau să fac o mărturisire.

     Soția când a auzit despre ce este vorba a zis:

— La ora asta? !

     Totuși prin ajutorul Domnului m-am dus și am luat mărturisirea.

     Dimineața la ora 4, m-a sunat altcineva din familia ei:

— A plecat în veșnicie.

     M-am bucurat că Domnul m-a ajutat să fiu gata la timp pentru acea lucrare. Mai târziu, nu se mai putea face, și un suflet ar fi plecat de pe pământ în veșnicie cu conștiința apăsată.