După ce un vapor cu Biblii în limba chineză a fost descărcat clandestin în Cina, autoritățile au arestat un păstor bătrân despre care au aflat că a colaborat împreună cu alții la distribuirea acestor Biblii. Păstorul acesta a suferit interogatoriile, bătăile și torturile, dar nu a divulgat numele niciunui frate care a colaborat cu el. În cele din urmă l-au scos în curtea închisorii, sub o streașină au clădit niște lăzi șubrede unele peste altele. L-au urcat pe fratele deasupra, au făcut un laț la o frânghie i-au pus-o la gât și au legat-o de grinda de la streașină. I-au legat mâinile și i-au zis:

— Spune-ne cu cine ai colaborat și te dezlegăm.

— Sunt gata să mor, eu nu îmi vând frații.

— Fii atent că dacă faci o singură mișcare lăzile se vor dărâma, cazi în laț și ești gata.

— Dumnezeu va purta de grijă.

     Ei credeau că în câteva ore ori va spune ce vor ei, ori se va mișca, va cădea în laț și va muri. Dar bătrânul a rezistat fără mâncare și fără apă să stea nemișcat până a treia zi. A treia zi, el s-a trezit în interiorul închisorii și gardienii care-l păziseră afară se chinuiau să-l facă să-și revină dându-i cu apă rece pe față.

— Hai, nu muri, unchiașule, să ne spui ceva despre Dumnezeul tău.

— Dar ce s-a întâmplat de acum vreți să știți despre Dumnezeu?

— Noi am fost lângă tine în momentul când ai leșinat, lăzile s-au împrăștiat și ai căzut în laț, dar în clipa aceea, un fulger a retezat frânghia și ai căzut jos înainte ca lațul să-ți ștranguleze gâtul. Mare trebuie să fie Dumnezeul tău, unchiașule!