Pe vremea regimului comunist, s-a întors la Domnul soția unui mare demnitar care avea o funcție importantă în Comitetul Central al Partidului Comunist Român. După ce el a aflat de acest lucru i-a interzis categoric să mai meargă la adunare și i-a dat o stație de radio emisie-recepție prin care o întreba mereu unde este și ce face. Ea a mai luat totuși legătura cu frații în secret și și-a exprimat dorința că vrea neapărat să stăruiască după botezul cu Duhul Sfânt. Au concluzionat că stăruința se poate face doar la ea acasă când soțul ei este la serviciu. Dar frații nu prea aveau curajul să meargă acolo. Din vorbă în vorbă a ajuns această propunere până la fratele Tudorel de la Oarda. El a spus:

— Eu mă duc cu ajutorul Domnului.

     S-a stabilit prin oamenii de legătură data când să se facă stăruința. Sora avea doi copii mai mărișori care țineau la ea și în care avea încredere. Când a ajuns fratele Tudorel în casa lor, au stabilit ca copii să stea lângă stație într-o cameră, iar fratele Tudorel cu sora să se roage în altă cameră. Dacă va suna stația, copiii să meargă să o cheme pe sora. Nici nu a trebuit multă rugăciune, că s-a coborât un har ceresc peste sora și a început să vorbească în alte limbi străine. Chiar și fratele Tudorel, cât a fost de plin de râvnă și curaj pentru Domnul, a fost surprins de această revărsare de har care a înflăcărat pe sora, încât nu se mai putea opri din vorbirea în alte limbi. Atunci fratele Tudorel a început să se roage: „Doamne mai potolește puțin focul, că dacă sună soțul ei la stație, nu știu ce ne facem că ea nu mai poate vorbi românește”. Atunci sora s-a mai domolit și a început să mulțumească liniștită Domnului pentru marea îndurare descoperită față de ea. Cât timp sora a fost la mărturisire și rugăciune cu fratele Tudorel, stația nu i-a deranjat deloc. Slăvit să fie Domnul!