Pe vremea vechiului regim, călătoream cu trenul un grup de frați care am fost la o strângere în Turnul Severin. După urcarea în tren, ne-am risipit prin tren cât am putut, pentru că am văzut că suntem urmăriți. Eu stăteam pe o bancă împreună cu fratele Ghiță Magheț, deasupra noastră era valiza surorii Rozalia de la Oradea, iar în fața noastră unde erau două locuri goale erau atârnate două plase de rafie pline cu Biblii mici, iar peste ele era așezată câte o bluză tricotată. Nu ne-am depărtat mult de Turnul Severin și a venit la noi un milițian:

— Actele la control.

     I-am dat buletinele de identitate.

— Cu ce ocazie în zona de frontieră?

— Avem niște prieteni în Turnul Severin și am fost la ei în vizită.

— Valiza la control.

— Nu este a noastră.

— Nu mă interesează. Dă-o jos și deschide-o.

     Am dat-o jos și am deschis-o. Sora stătuse mai multe zile la Turnul Severin și avea înăuntru doar lenjerie intimă. Mi-a fost jenă mie cum a pipăit fiecare piesă în parte (chiloți și sutiene), la urmă, a spus să o pun la loc. După aceea s-a întors cu spatele la noi și a pipăit pe dinafară plasele cu Biblii. Se cunoșteau colțurile prin plasă și noi am înghețat de frică. Dar milițianul nu a căutat înăuntru, s-a întors iar spre noi, ne-a dat buletinele și a plecat mai departe. Ce a simțit și ce a gândit, când a pipăit plasele, nu știu. Una știu că prin îndurarea Domnului am fost salvați. Slăvit să fie Domnul! Amin!