Cred ca fiecare dintre noi suntem in cautari, toata viata cautam sa ni se implineasca unele asteptari, ateptam mult de la noi asteptam de la ceilalti, insa nu ne place sa asteptam....ei bine, avem pe cineva care asteapta si are o indelunga rabdare: pe Dumnezeu.

 Aveam 12 ani cand am inceput sa merg cu parintii mei la biserica, o biserica de ''rataciti'' cum spuneau altii, dar nu imi pasa , imi placea si mergeam de placere, cantam, ma bucuram de tot ceea ce invatam..., nu luam in seama rautatile copiilor de la scoala si nu ma puteau indeparta de Dumnezeu aceste rautati......, dar se stie, nu cand esti in suferinta te indepartezi de Dumnezeu de cele mai multe ori, ci cand esti bine... cand toate iti merg relativ bine uiti cine ti le-a dat, asa s-a intamplat si cu mine.

 Aveam 16 ani si mergeam la liceu, o colega mi-a spus ca e tare frumos la discoteca, mie nu imi placeau chefurile, asa ca am refuzat-o constant..., pana intr-o zi cand.. am acceptat... am mers si mi-a placut..., poate ganditi unii dintre voi ca nu e mare lucru sa mergi intr-o discoteca.., nu te indeparteaza de Dumnezeu, dar eu va spun ca tot ce nu te apropie de Dumnezeu, cu siguranta te indeparteaza de El....., asa ca am schimbat biserica cu discoteca..

 Ma distram eu la discoteca, dar de cate ori plecam din agitatia aia, simteam un gol.. un gol pe care nici muzica , nici dansul, nimeni nu mi-l putea umple....., deseori incepeam sa cant cantece pe care le cantam la biserica, mai citeam Biblia, dar tot cu spatele catre Dumnezeu stateam..., ma amageam ca sunt bine dar nu era asa....

Timpul a trecut, am ajuns sa ma casatoresc cu un baiat pe care l-am cunoscut la discoteca...., aveam 20 de ani si deja eram insarcinata, aveam o familie, dar nu aveam pace... in timpul sarcinii plangeam deseori din orice si ma gandeam zilnic cu teama la moarte... imi era groaza ca voi muri si voi ajunge in Iad... citeam Biblia dar nu gaseam liniste.. asta nu din cauza ca Dumnezeu nu putea.. ci pentru ca eu nu vroiam..., nu vroiam sa renunt la mine si la ceea ce nu ii placea Lui...

Imi aduc aminte ca avea fetita 1 luna cand am inceput sa citesc zilnic Biblia si am inceput sa cant, incepeam incet - incet sa simt pace...., am ajuns sa merg din nou la biserica si L-am vazut pe Dumnezeu.. am vazut cum ma astepta... in timp ce eu ii intorsesem spatele... El era tot acolo..., acolo unde Il lasasem... si astepta..... astepta ca eu sa Il vad..

Si eu L-am rastignit pe Isus... L-am rastignit cu viata mea traita in pacat, L-am rastignit cu nepasarea mea fata de El.... L-am rastignit cu amanarea mea... I-am infipt sulita in coasta, L-am biciuit cu vorbe grele...., si merit.. merit pedeapsa...., dar EL in schimb mi-a dat pacea si mai mult.. mi-a pregatit un loc in Cer... toate acestea gratis, eu nu am platit nimic... pentru ca... El a platit pretul.

 De cand Il urmez, viata nu e roz, dar e plina de pace... intre timp familia noastra s-a inmultit cu inca o fetita si am trecut prin multe incercari.... acum un an, la 27 de ani am ramas vaduva cu 2 copii mici... dar pot spune cu cea mai mare sinceritate ca niciodata nu am avut atata pace si atata bucurie....