Aseara in biserica din care provin au avut loc botezul a noua persoane. Unii dintre acestia si-au spus marturia si la auzul lor m-am simtit atat de mica. Am vazut cum multi dintre ei au fost la un pas de moarte,dependende de diverse halucinogene,iar eu fata de ei am dus o viata usoara...

    Desi de cand ma stiu am mers la o biserica de crestini dupa Evanghelie am ajuns sa Il cunosc pe Dumnezeu.Mersul la adunare era un ritual de duminica dimineata,restul vietii se rezuma la una morala si atat!

    Copilaria mi s-a terminat la varsta de 11 ani,dupa mari probleme de sanatate si o experienta zguduitoare,ce m-a maturizat instantaneu.Era primavara si dupa o lunga discutie cu sora mea am plecat furioasa din casa pana la cel mai apropiat magazin.La intoarcere am intalnit pe cineva,parea un om ca oricare altul ,cineva care voia sa viziteze un vecin in scara in care locuiam,asa ca am intrat nestingherita ,nimic nu parea anormal pana cand m-a prins strans de brate si ce a urmat a fost un lung cosmar ce m-a urmarit ani de-a randul.

Atunci Dumnezeu era doar un nene de care auzeam constant si imi parea atat de normal sa vorbesc despre El...DAR nu Il cunosteam.

    Cred  ca aceste lucru este un dezavantaj pentru cei care se nasc in familii de pocaiti, nu mai vedem cata nevoie avem de El si cat de gresiti suntem noi. Lunile ce au urmat au fost dupa cum spuneam: un cosmar.Mi-era teama seara sa ma bag in pat pentru ca retraiam acele momente si nimeni nu ma salva.Am strigat catre Domnul ani la randul .Nu simteam ca as vorbi cu Cineva,dar stiam ca asta trebuie facut. Dumnezeu a tacut...desi mereu Il intrebam de ce a permis acel lucru.Nici acum nu am gasit un raspuns,dar El stie mai bine ce imi pregateste.

    Timpul a trecut,tot nu aveam o relatie cu Dumnezeu.Stiam din ce in ce mai bine Biblia dar asta nu ma misca cu nimic.PRogramul familiei ramasese acelasi in ceea ce priveste mersul la biserica,pana cand la varsta de 16 ani incepusem sa plac un baiat din grupul nostru de adolescenti,deci asa am inceput sa frecventez adunarea la fiecare program,dar doar pentru el.Facusem dumnezeu din dragostea mea pentru el, rugaciunea mea era doar o insiruire de dorinte si nevoi si ATAT.Dumnezeu era pentru mine doar un tonomat la care bagam fise in fiecare seara si asteptam premiul.Lucrul acesta L-a maniat asa ca intr-o zi a facut ca micul meu dumnezeu sa iasa din viata mea, asa ca o clipire din ochi;azi era maine NU! Nu stiu daca ati experimentat asta dar stiu cu siguranta ca eu atunci am simtit ca lumea mea s-a prabusit,nu mai vedeam nicio iesire,niciun motiv de a trai; depresia in care intrasem (era si o varsta critica ca sa spun asa) era atat de adanca incat voiam sa mor. Chiar si atunci am stric=gat catre Dumnezeu,dar iar a tacut. Mai tarziu am vazut scopul pe care l-a avut: FIIND INCAPATANATA CA UN BERBEC TREBUIA SA FIU SLEFUITA, ajunsesem sa fiu o adolescenta implicata in biserica si proiectele ei, dar relatia mea cu Dumnezeu tot nu exista. In bunatatea Lui imi oferea atat de multe,chiar daca eu Il vedeam fara sa vreau ca pe un cadou de Craciun plin de tot ce imi puteam dori.

    Am mai crescut ,iar la varsta de 18 ani am crezut ca l-am gasit pe Fat-Frumos!Daca il vedeai era baiatul perfect: pocait,frumos,cuminte samd. intr-un cuvant perfect asa ca plina de entuziasm am acceptat prietenia lui,nu a trecut mult si adevarata lui fata a iesit la iveala.Parintii mei nu au fost de acord cu el ,nici surorile mele asa ca viata mea devenise un cosmar: pe de-o parte era el ,iar pe de alta parte era familia,care din cauza lui se purta cu mine oribil, e greu sa mentionez tot ce s-a intamplat dar jignirile si reprosul erau la ordinea zilei.Satan imi pusese un val pe ochi,luam decat decizii gresite,iar acest lucru s-a materializat prin intalniri cu "Fat-FRumos" in urma carora eram plina de vanatai,santaj, eram inselata si cel mai oribil lucru: retraiam momentele de cosmar de la varsta de 11 ani.Asa ca mi-am luat inima in dinti si am vrut sa ne despartim spre entuziasmul familiei. Acum urmeaza una dintre cele mai mari minuni pe care le-am trait: "fat-frumos" mi-a propus un timp in care sa ne rugam,iar el si-a ales 2 semne prin care Dumnezeu sa ne spuna clar ca voia Lui nue ca noi sa continuam acea relatia si anume: ca Dumnezeu sa ne ia toate sentimentele si El sa aduca in viata noastra pe cel pe care EL ni l-a pregatit, dupa care a ras spunand: "Oricum nu se vor intampla astea ,e imposibil". Acum aveam o varsta mai mare, incepusem sa Il caut pe Domnul si Il gasisem,dar nu eram atat de increzatoare in ceea ce se va intampla, dar cum Dumnezeu nu se lasa batjocorit a lucra dupa spusele "fat-frumosului " nostru. Dupa 5-6 luni acele lucruri s-au intamplat simultam si am stiut exact atunci ca El a lucrat.Pentru baiatul-perfectiune a fost un lovitura grea,pentru mine?- o eliberare.

In tot acest timp Dumnezeu s-a ocupat si pe alte planuri de mine,evident. Scoala a mers foarte bine si fara mari eforturi am fost intotdeauna acolo unde eu mi-am dorit si unde El a fost de acord.

Un alta capitol unde Domnul a mai facut minuni a fost sanatatea mea,eram la pamant.LA varsta de 17 ani organismul meu a suferit o infectie cumplita,de aceea am suferit o interventie chirurgicala,dar acest lucru nu a rezolvat nimic. Devenisem dependenta de antibiotice,iar atunci cand nu le luam era un cosmar,ajunsesem sa imi ingrijesc singura ranile ca sa nu mai ajung la spital,lucru ce a tinut cam jumatate de an,pana cand mi-am luat inima in dinti si am spus catorva prieteni apropiati si impreuna am postit si ne-am rugat si DOAR ASA M-AM VINDECAT,EL M-A VINDECAT!Ceva mai tarziu am aflat ca sufeream si de o tumora,a trebuit iar sa fiu operata,momentele premergatoare interventiei fiind un cosmar,DAR SI ACUM DOMNUL M-A VINDECAT.

MUlt timp nu am stiu de ce Domnul m-a trecut prin toate aceste incercari si altele,dar tot cu timul am inteles voia Lui si faptul ca asa a considerat El ca trebuie sa fiu eu slefuita.Regret ca de multe ori L-am invinuit si L-am acuzat de atatea,L-am rastignit de atatea ori si tot de atatea ori nu am crezut in El.Regret ca nu am apreciat toata rabdarea Lui si nu I-am multumit pentru ce a facut pentru mine. 

REGRET SI MA POCAIESC INAINTEA LUI PENTRU CA NU M-AU INTERESAT RANILE PE CARE EL LE-A SUFERIT PENTRU MINE SI MA PLEC SI IMI ESTE RUSINE CA EU NU AM APRECIAT TOT CE A FACUT PENTRU MINE,UN PACATOS FARA SANSA DACA NU AR FI FOST EL.