Am căutat mângâierea în singurătatea mea,
căci știam, în adâncul sufletului meu că există ceva, CINEVA,
dincolo de perceptia simțurilor umane, capabil să-mi arate un alt drum, sâ-mi dezvăluie o altă prezență a existenței vieții, în inefabilul ideatic al nemuririi, dincolo de stele,
în necunoscutul abisal al creației…
și da, ca unei stârpituri mi s-a descoperit și mie, nu era ceva iluzoriu în plan metafizic, nu era un miraj, o himeră ci CRISTOSUL binecuvăntat în veci….
și da, de atunci n-am mai căutat să mă redefinesc ca om, ci să-L găsesc și să mă hrănesc cu EL, trăind în mine, marele apostol al mărturisirii noastre…
și da, nu e pas mai binecuvântat ca cel făcut fiind purtat în brațele CRISTOSULUI ÎNCUNUNAT, a cărui glorie și frumusețe străbate cerurile, care nu-L pot cuprinde…
și da, nu sunt deajuns cuvintele ci viața, să poată exprima simțirea sfințită de DUHUL
în armonie celestă față de CEL ce ne-a creat,
care este Alfa și Omega, cuvântul primordial, martorul adevărat al dramei existenței umane în raport cu veșnicia, când, în răzvrătirea și necunoștința sa a căzut în păcat, murind…
și da, în moartea sa neconsolată vine CRISTOSUL ÎNTRUPAT să desăvârșească neputința ființei umane de a trăi simbiotic prin implantul făcut în seva elixirului vieții, gustând nemurirea, fără bani și fără plată….
și da, după ce omul, în structura sa intrinsecă a fost făcut desăvârșit, s-a făcut acum părtaș dumnezeirii și veșniciei…
și da, în taina morții CELUI veșnic nemuritor(îmi dau viața, ca apoi iarăși s-o iau), STĂPÂNUL a toate ziditor s-a coborât în CRISTOS, împăcând lumea cu SINE…
și da, din acel moment orice arbitrariu a fost dat la o parte, planul ptr. tronarea sfințeniei și a fericirii absolute își urmează cursul cu o cadență de metronom, iar noi suntem hărăziți unei biruințe căreia nu i se poate împotrivi nimeni și nimic….
și da, din dragoste am fost plămădiți și spre DRAGOSTE alergăm,
în îngemănarea perfectă a GLORIEI ATOTPUTERNICULUI DUMNEZEU…
și da, văd dincolo de ceruri și stele mila și îndurarea SA,
credincioșia și tăria SA,
simt dincolo de fibra existenței mele umane efemere
fiorul mângâierii și iertării,dat prin har de marele PREOT,
care n-are început al zilelor, nici sfârșit al vieții și care
rămâne fidel promisiunii date de a nu ne părăsi niciodată,
în toate încercările, tristețile, dezamăgirile, căderile, frustrările, neîmplinirile ori neputințelor noastre….
și da, LUI îi datorăm că am intrat în această stare de har și ne bucurăm în nădejdea făgăduințelor SALE, care nu pot fi decât da și amin ptr.
cei ce cred și cunosc ADEVĂRUL și caută VIAȚA….
și da, azi e ziua împlinirii, să ne bucurăm și să ne veselim cu CEL ce a murit și a ÎNVIAT ptr. noi,
eliberăndu-ne de frică și temeri personale,
de egoim și egocentrism, de îngâmfare și orgoliu, de tot ce este rău și necurat în ființa noastră,
căci CREDINCIOS e CEL ce a făcut legământul…
și da, peste toate, acum e timpul nostru, ca și conlucrători în ogorul TATĂLUI iubitor,
să ne apropiem cu încredere și stăruință de scaunul tronului SÂU de har ca să căpătăm har
și să fim ajutați la vreme de nevoie, înnoindu-ne puterile în lupta noastră zilnică cu vrășmașul sufletelor noastre, cel mai puternic fiind EU !?!
și da, caut să aspir mai sus , dincolo de tăririle albastre,
dincolo de freamătul neliniștitor al acestei lumi,
umplut de groaza zilei de mâine, dincolo de pretenția demnității umane de a fi cineva,
în anonimatul ascuns în care lucrează DĂTĂTORUL de viață
care ne-a chemat cu bucurie la SINE, dându-ne Impărăția cu plăcere !
și da, și nu numai din acest motiv suntem datori să-I mulțumim plini de recunoștință, în adorare ca
numai UNUIA singur, să-I predăm inima întreagă,
căutând să-I fim plăcuți și să creștem în asemănare cu EL
, în omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea DOMNULUI !
Bruxelles , 08.05.2011
Fratiorul Adi ,un colaborator fidel blog-ului INSULA EKKLESIA