El face rana,dar tot El o leaga,El raneste si mana Lui tamaduieste(IOv5:18).Doresc sa fac o scurta marturie despre cum Dumnezeu asculta rugaciunea chiar daca pe moment nu vezi nici un rezultat.Nu intelegeam de ce Dumnezeu a ingaduit ca eu sa fiu internata la spital,singura intr-un salon unde aproape nimeni nu ma baga in seama. De duminica de cand am solicitat ambulanta am vazut mana Lui ca este cu mine si acel barbat de pe ambulanta m-a intrebat:"Tu esti crestina?"I-am raspuns acelui om ca,"da sunt crestina",si urmatorul cuvant a fost "si eu sunt,dar nu mai merg la biserica din cauza unor lucruri urate care s-au intamplat".Am aflat ca acest frate in Domnul este baptist si i-am spus sa se increada in Domnul,sa mearga la biserica,nu neaparat la aceea biserica.L-am marturisit pe Domnul cum mi-a schimbat viata si ca la noi ce e cu neputinta la El este cu putinta! In drum spre spital ma gandeam ca sigur asa a vrut Domnul sa ajung la spital,si sa pot sa  marturisesc despre minunile Lui. Am fost putin descurajata cand am vazut un salon mare si doar eu in acel salon. Nefiind obisnuita cu tot ce se intampla intr-un spital am descurajat si imi era pe zi ce trece tot mai greu,noaptea nu faceam altceva decat sa plang inaintea Lui sa-L rog sa ma intareasca caci stiam ca El nu da mai mult decat putem duce. Din cauza ca ma consumam foarte mult in loc sa ma fac mai bine,pe zi ce trece imi era mai rau,tot intr-o noapte i-am spus Domnului ca eu nu o sa rezist o saptamana in acel mediu,deoarece am facut rubeola,I-am mai spus Domnului sa faca o minune,sa faca ca pana dimineata sa-mi dispara petele de pe fata,sa nu mai fac febra si sa nu mai trebuiasca sa iau perfuzii,iar doctorul sa imi de-a drumul acasa. Dimineata cand m-am trezit,am uitat de rugaciunea pe care am facut-o,m-am dus sa ma spal pe fata si cand m-am privit in oglinda am vazut ca fata mea este curata,imi disparuse petele,si nu mai faceam nici febra. Pe la 10 a venit doctorul sa ma vada,si tare i-a fost uimirea cand a vazut ca nu mai am nimic pe fata si nici febra nu mai fac.El a spus:" Asta este ultima perfuzie,si poate maine ai sa pleci acasa" Mare mi-a fost bucuria cand am auzit aceste cuvinte,si chiar a fost o minune ca am stat 4 zile la spital,normal ar fi fost sa stau cel putin o saptamana. Dar si de aici am inteles ca de normal ne ocupam noi oamenii,de anormal se ocupa Dumnezeu. El mi-a adus aminte de rugaciunile ce le inaltam catre El unde spuneam ca eu vreau ca Dumnezeu sa lucreze cu semne si minuni in viata mea si in aceasta experienta am vazut mana Lui la lucru si multumesc Lui si celor care m-au sustinut in rugaciune!"...Caci in Tine mi se increde sufletul , la umbra aripilor Tale caut un loc de scapare pana vor trece nenorocirile."Ps57:1El face rana,dar tot El o leaga,El raneste si mana Lui tamaduieste(IOv5:18).Doresc sa fac o scurta marturie despre cum Dumnezeu asculta rugaciunea chiar daca pe moment nu vezi nici un rezultat.Nu intelegeam de ce Dumnezeu a ingaduit ca eu sa fiu internata la spital,singura intr-un salon unde aproape nimeni nu ma baga in seama. De duminica de cand am solicitat ambulanta am vazut mana Lui ca este cu mine si acel barbat de pe ambulanta m-a intrebat:"Tu esti crestina?"I-am raspuns acelui om ca,"da sunt crestina",si urmatorul cuvant a fost "si eu sunt,dar nu mai merg la biserica din cauza unor lucruri urate care s-au intamplat".Am aflat ca acest frate in Domnul este baptist si i-am spus sa se increada in Domnul,sa mearga la biserica,nu neaparat la aceea biserica.L-am marturisit pe Domnul cum mi-a schimbat viata si ca la noi ce e cu neputinta la El este cu putinta! In drum spre spital ma gandeam ca sigur asa a vrut Domnul sa ajung la spital,si sa pot sa  marturisesc despre minunile Lui. Am fost putin descurajata cand am vazut un salon mare si doar eu in acel salon. Nefiind obisnuita cu tot ce se intampla intr-un spital am descurajat si imi era pe zi ce trece tot mai greu,noaptea nu faceam altceva decat sa plang inaintea Lui sa-L rog sa ma intareasca caci stiam ca El nu da mai mult decat putem duce. Din cauza ca ma consumam foarte mult in loc sa ma fac mai bine,pe zi ce trece imi era mai rau,tot intr-o noapte i-am spus Domnului ca eu nu o sa rezist o saptamana in acel mediu,deoarece am facut rubeola,I-am mai spus Domnului sa faca o minune,sa faca ca pana dimineata sa-mi dispara petele de pe fata,sa nu mai fac febra si sa nu mai trebuiasca sa iau perfuzii,iar doctorul sa imi de-a drumul acasa. Dimineata cand m-am trezit,am uitat de rugaciunea pe care am facut-o,m-am dus sa ma spal pe fata si cand m-am privit in oglinda am vazut ca fata mea este curata,imi disparuse petele,si nu mai faceam nici febra. Pe la 10 a venit doctorul sa ma vada,si tare i-a fost uimirea cand a vazut ca nu mai am nimic pe fata si nici febra nu mai fac.El a spus:" Asta este ultima perfuzie,si poate maine ai sa pleci acasa" Mare mi-a fost bucuria cand am auzit aceste cuvinte,si chiar a fost o minune ca am stat 4 zile la spital,normal ar fi fost sa stau cel putin o saptamana. Dar si de aici am inteles ca de normal ne ocupam noi oamenii,de anormal se ocupa Dumnezeu. El mi-a adus aminte de rugaciunile ce le inaltam catre El unde spuneam ca eu vreau ca Dumnezeu sa lucreze cu semne si minuni in viata mea si in aceasta experienta am vazut mana Lui la lucru si multumesc Lui si celor care m-au sustinut in rugaciune!"...Caci in Tine mi se increde sufletul , la umbra aripilor Tale caut un loc de scapare pana vor trece nenorocirile."Ps57:1