“Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi.” Ioan cap. 14:3.

            Una dintre cele mai importante nevoi psihologice ale noastre este speranța. Oamenii disperați fac lucruri neprevăzute. Cineva spunea:” Poți trăi câteva săptămâni fără hrană, câteva zile fără apă, dar numai câteva clipe fără speranță.” Speranța ne ridică moralul. Ea ne susține în momentele cele mai grele. Uneori nu avem nevoie decât de o licărire de speranță că într-o zi va fi mai bine.

            Isus le-a dat ucenicilor Săi toate motivele să spere. Cu puțin timp înainte de răstignirea Sa, El i-a încurajat prin următoarele cuvinte:” Să nu vi se tulbure inima” (Ioan cap. 14:1). Cu alte cuvinte, nu vă neliniștiți, nu vă lăsați stăpâniți de îngrijorare și de frică, pentru că” Mă voi întoarce și vă voi lua cu mine”. (Ioan cap. 14:3)

            Isus a promis că va veni iar. El a promis că ne va duce într-un loc mai bun pe care îl pregătește pentru noi. El are în mână viitorul.

            Există un eveniment suficient de măreț și de glorios care să ne potolească temerile. Există un eveniment suficient de luminos care să ne alunge neliniștea și îngrijorările: A doua Venire a lui Isus Hristos. El a promis că Îl vom vedea” pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere și slavă mare” (Luca cap. 21:27). Isus va pune capăt istoriei. El a promis că va veni.

            Promisiunea aceasta se regăsește în întreaga Scriptură. Pentru fiecare pasaj din Vechiul Testament referitor la prima venire a lui Isus, avem opt pasaje despre a doua venire. Revenirea lui Hristos este menționată de peste 1500 de ori în Biblie. Ea apare o dată la fiecare 25 de versete în Noul Testament. Promisiunea revenirii Domnului ne dă speranță de nezdruncinat în aceste vremuri nesigure. Scriptura ne asigură că istoria se va încheia cu apariția glorioasă a lui Isus și nu cu un război nuclear, biologic sau chimic. Nu norul – ciupercă al vreunei explozii nucleare, ci norul Slavei lui Hristos va domina viitorul.

            Citește cuvintele pline de încredere ale lui Pavel din Tit cap. 2:13. Noi așteptăm” fericita noastră nădejde și arătarea Slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos”. Fericita noastră speranță ne va ajuta să privim spre cer atunci când vom trece prin boli și necazuri, prin dezastre și moarte, prin descurajare și depresie. Fericita noastră speranță ne va ridica privirea de la ceea ce este la ceea ce va fi. Ea ne va îndrepta ochii spre frumusețile de sus și nu spre greutățile de pe pământ.

            Revenirea Domnului nostru Isus Hristos așează scânteia speranței în inima noastră. Nu renunța la această speranță. Hrănește-o! Prețuiește-o! Lasă ca inima ta să tresalte de bucurie la acest: indiferent ce se va întâmpla astăzi, Mântuitorul meu iubitor a pregătit pentru mine un viitor mult mai luminos.

            Lumea nu a mai fost aceeași după prima venire a lui Hristos. Iar când va veni din nou, Împărăția Sa va stăpâni întreaga lume. Cu ocazia aceea, toți bolnavii și suferinzii vor fi vindecați. cu ocazia aceea, toți” cei morți în Hristos” vor reveni la viață.

            Aceasta este făgăduința care ne dă o speranță fermă în viitor. Scriptura ne asigură că istoria pământului se va încheia cu revenirea în glorie a lui Isus. Viitorul va fi dominat de norul slavei Sale, nu de norul – ciupercă a unei explozii nucleare. Putem să ne bucurăm în speranța sigură a revenirii Domnului nostru, Isus Hristos.

                                                                                              Amin

            Material extras din” Devoțional zilnic” 2012 de Mark Finley.

Olga Bucaciuc, Suceava