Dragul meu,

                Cum îți mai merge? Desigur, Mi-aș dori mult să putem vorbi doar noi amândoi, dar știu că pentru aceasta niciodată nu ai timp. Am hotărât deci să-ți scriu o scrisoare, pentru a-ți spune cât de mult te iubesc.

                Te-am văzut aseară, când discutai cu prietenii tăi. Am așteptat toată ziua; poate vei dori să vorbești și cu Mine. Ți-am dăruit un apus minunat de soare la sfârșitul zilei și am așteptat. Însă niciodată nu  ai găsit timp să vorbim. Aceasta M-a durut, dar Eu totuși te iubesc, pentru că sunt Prietenul tău.

                Noaptea trecută te-am privit cum dormeai și am dorit cu ardoare să-ți ating fruntea, de aceea am revărsat lumina lunii pe fața ta. Și din nou am așteptat, dorind să cobor la tine ca să putem vorbi. A sosit dimineața și Eu am avut atâtea daruri pentru tine, dar te-ai întors în patul tău, dorind să-ți prelungești măcar pentru câteva clipe somnul dulce, și ai amânat întâlnirea noastră.

                Ca de obicei, dimineața ai timp puțin. Te-ai spălat, ți-ai periat dinții cu grijă, te-ai îmbrăcat ordonat și te-ai grăbit la lucru.

                Când ai privit ultima dată în oglindă, ai observat din mers Biblia pe masă și atunci inima Mea a tresăltat la gândul că vei dori să Mă asculți. Dar ai renunțat și închizând ușa după tine, ai plecat. Lacrimile tristeții Mele erau în ploaia de afară.

                Dar totuși Eu te iubesc! În timpul zilei am încercat să vorbesc cu tine prin norii albi, prin albastrul cerului și prin liniștea ierbii verzi.  Ți-am șoptit aceasta prin fruzele copacilor și ți-am spus-o blând prin splendoarea florilor.  Am alergat către tine, spunându-ți : ”Te iubesc!”, în pârâiașul de munte și în minunatul cântec al păsărilor.

                Odată, uimit de frumusețea și gingășia florilor ai meditat la Creatorul lor, și Eu am crezut că acum te vei hotărî să vorbești cu Mine. Însă un gând oarecare, se pare important pentru tine, ți-a abătut atenția.

                Da, probleme, și nu puține... Însă Eu aș putea să te ajut în rezolvarea lor. Îți amintești când ai primit o veste tristă? O, cum ai dorit atunci să-ți șterg lacrimile! Deși nu erai atent la Mine, ți-am trimis în dragostea Mea o adiere de vânt caldă și ușoară, plină de miresmele naturii pentru a te mângâia în tristețea ta. Dar nici atunci nu te-ai gândit la Mine...

                Seara, când ai venit acasă, obosit după o zi plină de probleme, ai cinat în grabă și ai pornit televizorul. Absorbit de emisiunile TV, nici nu ai observat cum s-a scurs timpul; am așteptat, sperând că îți vei aminti de Mine. Ai mers la culcare și ultima Mea speranță de a vorbi cu tine s-a stins. Voiam atât de mult să-ți dăruiesc putere, mângâiere, înțelegere...

                Dragul meu, când va mai începe o zi, când vei fi în tumultul ei, în amurg sau în orice clipă a ei, când îți este greu, când ești trist și singur – amintește-ți de iubirea Mea față de tine. Este o iubire mai adâncă decât oceanul și mai cuprinzătoare decât cele mai profunde nevoi ale inimii tale. Voi răspunde la întrebările pe care de atâtea ori le-ai găsit fără răspuns. Îți voi aduce liniștea după care tânjești de atâta timp. Lângă Mine vei găsi cu adevărat fericirea și vei afla pacea lăuntrică.

Cheamă-Mă și-ți voi răspunde, îți voi fi alături și te voi ajuta.

                Eu te-am creat, te-am ales, te iubesc și te aștept!

                                                                                              Prietenul tău, ISUS

                ”Scrisoare de la cel mai bun prieten”,  publicată de Ed. Păzitorul Adevărului

Olga Bucaciuc, Suceava