Ar fi mult de scris despre viețile emigranților, despre reușitele lor, eșecurile lor, bucuriile și necazurile acestor oameni ce în realitate sunt vieți de oameni ce curg spre împlinire sau distrugere. Sunt oameni ce emigrează în Spania sau în oricare alt loc al pământului cu unicul scop de a muncii cinstit și a câștiga bani.

Exista însă o altă clasă de oameni ce emigrează dintr-o altă dorință. De a participa la distrugerea societății și se integrează în lumea drogurilor, prostituției, a crimei. Însă ce m-a uimit mereu pe mine este faptul că viețile unor astfel de oameni iau uneori întorsături uimitoare de întoarcere pe cărările binelui. Trist este faptul că nu se întâmplă cu toți așa, unii se îngroapă, se insensibilizează în acea parte întunecată a lumii. Întrebarea care uneori mi-o pun este: De ce unii aleg un drum al pierzării, iar alții aleg drumul binelui?

Mentalitatea, cultura, educația, valorile, dorințele ascunse tainice ce anume ne determină alegerile. Cine poate pătrunde în acest univers cu nume mintea umană și să răspundă cu exactitate. Doar unul singur Dumnezeu, și El caută să ne influențeze, ba chiar ne invită cu dragoste să alegem binele. Totuși unii refuză invitația divină zicând: Nu mă interesează, sau este foarte bine dar mai târziu. Însă există riscul ca acel mai târziu să nu mai sosească pentru că viața umană este foarte fragilă. Unii cad de pe căile binelui și se afundă în mocirlă și beznă. Este adevărat că uneori poate fi destul de greu să te menții pe drumul binelui. Dar niciodată imposibil iar dacă se întâmplă să cazi există speranța iertării și a noului început prin Hristos.

După ce am lucrat în Spania diferite munci, m-am îmbolnăvit cu spatele discopatie lombară și alte complicații la coloana vertebrală, nu mai puteam muncii ca înainte, uneori nu puteam să stau mult nici în picioare, de aceea am căutat de muncă la pază. Un prieten m-a introdus în această lume a muncii nocturne, unde am întâlnit oameni minunați și am învățat lucruri deosebite de la ei. Am lucrat un timp la un spital mare numit, , LA FE” din Valencia erau făcute clădirile dar pe dinăuntru erau goale încă lucrau diferite firme de construcție. Trebuia să efectuăm acolo pază de noapte, circumferința curții spitalului era cam de patru kilometrii, trebuiau făcute ronde din două în două ore. Aveam condiții foarte bune sală de mese, toaletă, apă rece și caldă, aer condiționat sau calorifere pentru nopțile reci de iarnă am îndrăgit acel loc de munca. Dintre toți paznicii cu care am lucrat acolo m-au impresionat câțiva, (regula era ca să lucrăm doi paznici pe tură) unul din ei cam de șaizeci de ani se numea Mauri era un om minunat puteai discuta aproape orice cu el avea bun simț și un optimism care te molipsea. Discutam mult împreună pe diverse teme, îmi aduc aminte că odată era tare nedumerit de imaginea lui Dumnezeu prezentată în filmul, , Arca lui Noe" îmi spunea:

, , Nu mi-a plăcut această descoperire a lui Dumnezeu din film. Oare așa este Dumnezeu cum a încercat directorul filmului să -L descopere?"

Avea dreptate ideea prezentata în film despre Dumnezeu era denaturată din punct de vedere biblic. Mă străduiam să-i prezint ce ne învață Biblia despre acest fascinant subiect intitulat: Cum este Dumnezeu? Cum este caracterul Său descoperit în persoana și viața lui Iisus Hristos.

Am lucrat multe nopți împreună, am împărtășit momente plăcute și mai puțin plăcute împreună așa cum se întâmplă de obicei în orice muncă. Pentru că munca în condițiile păcatului are și momentele ei plăcute și neplăcute. Mauri era spaniol și era un bun coleg de muncă, când ne-am despărțit m-a îmbrățișat și mi-a urat succes în viață, era un om de treabă deși avea și unele hibe în ființa lui, interesant cum era clădită ființa sa din bine și rău însă de cele mai multe ori îmi plăcea că reflecta un umanism autentic, de asemenea avea un umor fin, se deschidea mereu spre oameni cu o atitudine de prietenie, deținea un simț al dreptății în limitele sale umane.

Va urma...