Un alt paznic cu care am lucrat se numea Corbacho, era un bărbat  cam de treizeci și nouă de ani. Înalt bine clădit, plin de dinamism, cu prezență bărbătească, părul puțin încărunțit, ochii verzi expresivi, cercetători. Expresia feței lui inspira bărbăție, siguranță, plin de curaj și lipsit de teamă, lucrând noaptea cu el simțeai siguranță. Felul lui de a fi, te făcea să înțelegi că iubea ceea ce făcea și lupta ca totul să-i iasă bine. Era spaniol de origine. Îmi aduc aminte când începea să vorbească, să gesticuleze, cu patos, trăind din plin totul. Uneori atingea nivelul fanatismului în sensul bun vorbind. La data aceea era cel mai vechi de la firma unde lucram, și dorea ca totul să se realizeze după cum el dorea. Uneori avea dificultăți cu unii care nu erau de acord cu felul lui de a fi și a face lucrul. Am conversat mult cu el, îmi aduc aminte de o noapte de iarna întunecoasă, ploua în continuu (așa este iarna în Valencia mai mult plouă) ne era foarte greu să facem rondele, la un moment dat îmi spuse:

, , Suntem doar noi doi în noaptea asta aici, trebuie să avem grijă unul de altul, să ne acoperim spatele. ''

, , Nu suntem singuri, Dumnezeu este cu noi... ''

M-a privit atent, iar eu l-a rândul meu l-am privit în ochi. Se dădea o adevărată luptă în el, semăna cu acea parte a dimineții, când noaptea se termină și începe să se facă ziua. Ai impresia că în acel moment al dimineții ai asista la o luptă între lumină și întuneric.

, , Îmi dai impresia că cândva ai crezut în Dumnezeu, i-am spus eu. ''

, , Da am fost cândva destul de aproape de a fi un om al credinței, dar m-a împiedicat ceea ce văd la tot pasul în lume. De ce Dumnezeu nu pune capăt suferinței? Apoi mai este o problemă în biserici, ai de obicei lideri spirituali care manipulează masele în beneficiul lor, pentru interese personale. Un fel de perversitate morală prin care cei sinceri devin ca niște miei sacrificați pentru interesele altora. Banii voștri, ai credincioșilor și multe alte lucruri devin ale liderilor. Ce încep să facă un fel de politică de biserică. De aceea m-am retras din viața religioasă, soția mea crede dar în felul ei după tradiția bisericii catolice. ''

, , Dar cu mântuirea ta personală, cum rămâne? Am să-ți citesc ceva, dar mai bine îți dau ție să citești din Evanghelia după Ioan; 3-16: '' I-am deschis Biblia și el a citit:

, , Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.”

L-am privit în timp ce citea acel verset. L-a citit o dată de două ori, a treia oară, o licărire de speranță i s-a aprins în ochi. A rămas după cum rămâne un om în fața unui tablou ce îl impresionează, și îi captivează toată ființa. A rămas câteva clipe pe gânduri cred că în acele clipe iubirea lui Dumnezeu i-a atins inima. Apoi izbucni într-un râs forțat.

, , Este frumos dar nu se potrivește cu viața reală. '' După ce am mai discutat puțin contradictoriu am vrut să-i arăt unul din răspunsurile Bibliei l-a problema suferinței umane și i-am dat să citească din Epistola apostolului Pavel către Tesaloniceni. (aveam pe atunci la mine o minunată traducere a Bibliei în limba spaniolă și anume Reina Valera ediția din 1995)

, , Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămânea până la venirea Domnului Iisus nu vom lua-o înaintea celor adormiți.

Căci însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, și întâi vor învia cei morți în Hristos.

Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinam pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi întotdeauna cu Domnul. Mângâiați-vă dar unii pe alții cu aceste cuvinte.”

A citit și recitit acest pasaj biblic, și a rămas tăcut ceva timp. Ca absorbit de invitația unui nou început. Apoi a închis Biblia și mi-a zis:

, , Este foarte frumos dar nu se potrivește cu viața noastră de zi cu zi, și am să-ți spun de ce: răutatea și perversitatea omului din zilele noastre a ajuns la culme. Toți caută să te însele, să profite de tine, să nu te lase liber, dacă poate să te exploateze prin muncă după cum ne fac nouă aici la firma unde lucrăm. Nu vezi că este un sistem care ne guvernează, ne afundă, ne taie aspirațiile spre ceva mai bun, mai înalt. De aceea îți spun că ceea ce am citit este frumos dar nu are legătură cu viața. ''

, , Dar eu cred că de fapt cartea aceasta Biblia ne oferă adevărata calificare și putere pentru astfel de situații ca pe cele pe care le-ai enumerat. '' Am mai discutat un timp, apoi se așternu tăcerea între noi, auzeam cum cădeau stropii de ploaie. Loveau în ghereta unde eram, în geam, îi auzeam cum cădeau pe pământ. Îmi plăcea să ascult în tăcere acel zgomot, ce părea ca o serenadă din altă lume.  

Va urma...