Ce daruri minunate dai la copiii Tăi...
Ce flori înmiresmate prin spinii celor răi!
Dar cel mai mare dar ce-n viaţă l-am primit,
Este Măreţul Har şi Numele-Ţi Slăvit!
Mother Theresa ar citi cu placere aceste rânduri(în special al 2-lea). Ea a zis că problemele, rănile, necazurile nu sunt, de fapt, probleme ci DARURI.
Binecuvântări cerești, George Cornici
Pace Daniela, trebuie sa recunosc,caci prima impresie la citirea comentariului tau mi-a fost gresita, caci am crezut, ca-i scris de cineva, ale carui poezii au doar rima, nimic mai mult. N-am avut placerea sa citesc pana acum vre-o poezie scrisa de tine (caci timpul nu-mi prea permite sa citesc atatea poezii, cate mi-ar place), dar in cazul de fata am cautat resursele tale, evident. Contrar asteptarilor am descoperit, ca domini arta poeziei si cunosti bine definitia ei, deci nu inteleg prea bine nedumerirea ta. Nu afirm caci versurile, care au la baza lor doar rima n-ar purta numele de poezie,dar... fii sincera nu-ti sugereaza o idee, o emotie, un sentiment, o stare sufleteasca, nu apeleaza la imagini artistice, la cuvinte cu sens figurat, avand - din punct de vedere formal - armonie si ritm. Pe de alta parte, vreau sa scot in evidenta si versurile unuia, care are o traire aparte cu Dumnezeu,e purtat de ravna pentru Domnul si unicul scop e sa-si exprime bucuria intr-un fel, sau altul, doar ca, din pacate din acestea sunt putini... Deci, daca e sa facem exceptie acestor cazuri rare si daca e sa-mi apar parerea expusa in comentariul citit de tine, raman la cele scrise: o poezie e ceva mai mult, decat rima! Dumnezeu sa te binecuvinteze cu tot ce-i mai bun pentru tine, Daniela! La multi ani!
Neemia 9:17n-au vrut să asculte şi au dat uitării minunile pe care le făcuseşi pentru ei. Şi-au înţepenit grumazul şi, în răzvrătirea lor, şi-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi milostiv, încet la mânie şi bogat în bunătate. Şi nu i-ai părăsit
Binecuvântări cerești, George Cornici