Oamenii care au suferit o pierdere au un sentiment de parasire si de singuratate fara margine. Nici un cuvant de mangaiere nu poate patrunde intr-o asemenea inima indurerata. Strigam catre Domnul, insa cerul pare de nepatruns. Poate cautam in Biblie anumite promisiuni si chiar le gasim, insa ele par sa nu fie valabile in cazul nostru. Indoiala, frica si singuratatea pun stapanire peste noi, ne intristeaza privirea si ne rapesc toata puterea, nemultumirea ne macina sufletul si ne aseaza comod in ciubul autocompatimirii. In clipele de singuratate si de teama ne plangem de absenta Domnului nostru, in timp ce El se afla chiar in fata noastra. Noi insa, fixati asupra grijilor proprii, suntem orbi si nu putem vedea cat de aproape este El.