Când apa curge şuvoi şi spală pământul.
Pe tine nu te-atinge; tu eşti pe Stâncă.
Când soarele usucă totul şi arde suflarea,
Pe tine nu te-ajunge; tu stai la Umbră.
Când vântul suflă năvalnic şi mătură zarea
Tu nu eşti atinsă; tu eşti cu Dumnezeu.