AMIN
Fiti binecuvântat pe mai departe cu întelepciunea de a scrie după voia Domnului.

Totuși, cred că adevărata sfințenie e „să fii sfânt și să nu știi”...

Dacă trăim prin Duhul să și umblăm în Duhul și nu vor fi probleme.
Binecuvântări sfinte!!!

,,dar nu trăi altfel,, Vreau să dezvolt acest îndemn:

E uşor să te declari sfânt, dacă ai în vedere doar faptul că prin această declaratie ajungi în rai, e mai greu să te declari sfânt când ai în vedere că prin această declaraţie ajungi separat de lume.

Sfânt înseamnă ,separat, iar prin separare ce este inferior moare iar ce este superior rămâne în viaţă. De exemplu când se separă omul de Dumnezeu, omul moare. La fel când se separă trupul de suflet, trupul moare, etc.

Bun, când ne declarăm sfinţi cum ne-a declarat Hristos, ne dăm noi seama că prin această declaraţie ne aceptăm sentinţa de condamnare la moarte dată de Domnul Hristos?

Cu gura eu pot să mă declar orce, (că nu mă doare gura). Dar dacă prin declaraţia mea îmi semnez condamnarea la moarte, mai mă joc eu cu cuvintele?.

Noi ştim că pe vremea cezarilor, printr-o singură declaraţia verbală, prin care spunea-i că Cezar nu e Dumnezeu omul îşi semna condamnarea la moarte. Hristos ne-a declarat să fim ca El, pe pământ: daţi morţi toată ziua = separaţi de tot ce inseamnă lumea căzuţă, atât cea fără Dumnezeu, cât şi cea care se laudă cu declaraţile lui Dumnezeu, dar cu faptele contrazic, aceste declaraţi.


Tozer spunea, că noi cerem lui Dumnezeu toată ziua să ne umple de Duhul Sfânt ,în timp ce tot noi fugim de această umplere ca de foc: căci Dumnezeu ne cere să ne golim de lume , ca să ne poată umplea cu Duhul Sfânt. Iar noi vedem separarea, golilea de lume, ca o pierdere nu ca un câştig( citat din memorie)

Bun, declaraţia Domnului Hristos cuprinde aspectul pocăinţei prin care rupem părtăşia cu lumea şi aspectul credinţei prin care ne facem părtaş cu sfinţi. Noi murim ( ne pocăim) ca să scăpăm de o viaţă înferioară ( mizerabilă), şi ca să putem trăi prin credinţă viaţa superioară oferită de Dumnezeu