Cine nu poate suporta în chip statornic că i s-a micșorat ceva fie prin furt, fie prin violență, fie prin nepricepere, nu știu dacă din inimă va pune mâna pe avutul său pentru milostenie. Cine își vâră sabia în corpul său, de vreme ce nu suportă în nici un chip să fie spintecat de altul? Răbdarea pagubelor este un exercițiu de a dărui și de a face din avutul tău un bun comun. Celui ce nu se teme să piardă să nu-i fie greu să dea. De altfel, cum va putea cineva, având două haine, să dea una celui ce n-are, dacă nu poate să-i dea și mantaua celui ce i-a luat haina? Cum ne vom face prieteni pe bază de bogăție, dacă o iubim atât de mult, încât nu suportăm să ne fie răpită? Vom pieri cu ceea ce am pierdut, dacă voim câștiguri care se pierd.