Nu astepta sa experimentezi singuratatea ca abia apoi sa te simti vinovat ca nu ai fost alaturi de cei care se simt singuri, nu astepta sa ai nevoie de o imbratisare ca abia apoi sa te simti vinovat ca nu ai daruit cand cineva a avut nevoie de asta, nu astepta sa iti lipseasca o mangaiere atat de mult incat sa simti ca mori, ca abia atunci sa te simti vinovat ca nu ai mangaiat pe cei din jurul tau cand ei aveau nevoie, nu astepta sa ai nevoie sa ti se spuna “te iubesc” ca abia apoi sa te simti vinovat ca nu ai spus “te iubesc” celor din jurul tau care poate au tanjit dupa asta, nu astepta sa ti se intample vreo nenorocire ca abia apoi sa intelegi lucrurile pe care ai fi putut sa le intelegi cand iti era bine