Cu vântul deșertăciunii
Nu stau, Doamne, la tocmeală,
Dar el scoate la iveală
Calitatea înțelepciunii,
Răscolind ușor tăciunii
Puși, se pare, pe mocneală,
Cerând parcă socoteală
De flacăra rugăciunii
Pusă, pusă pe tânjală.
Pentru a adăuga comentarii vă rugăm să vă autentificați.
Frumos spus, "flacara rugaciunii". Trebuie sa ardem de traire si zel pentru adevar. Daca rugaciunea noastra nu este decat precum a "taciunilor", sau arde "pe mocneala", este timpul sa ne trezim. Har si pace.
Deșertăciunile care poate nu ne mai pot purta dintr-o parte-n alta pt că suntem maturi și tari în credință, ne lovesc totuși și ne năpăstuiesc în fel și chip, îngăduite fiind pt a întări relația noastră cu Domnul pe genunchi, ele fac să ne vedem lipsurile, carențele și deficiențele spirituale care cer impetuos rugăciune pt a garanta biruința și fac să vedem totodată cât de puțin ne rugăm comparat cu cerințele vicisitudinilor rezultate din confruntările rutinale cu duhurile răutăților...Scot la lumină mocneala și tânjala noastră cea de toate zilele vizavi de necesitatea și obligația de a conlucra cu Dumnezeu...
1 Corinteni 15:58De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.