Cu vântul deșertăciunii Nu stau, Doamne, la tocmeală, Dar el scoate la...
Autor: Ioan Hapca  |  Album: epigrame și poligrame  |  Tematica: Rugăciunea
Resursa adaugata de Ioanhapca in 09/05/2017
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 1 vot
Cu vântul deșertăciunii
Nu stau, Doamne, la tocmeală,
Dar el scoate la iveală
Calitatea înțelepciunii,
Răscolind ușor tăciunii
Puși, se pare, pe mocneală,
Cerând parcă socoteală
De flacăra rugăciunii
Pusă, pusă pe tânjală.
Frumos spus, "flacara rugaciunii". Trebuie sa ardem de traire si zel pentru adevar. Daca rugaciunea noastra nu este decat precum a "taciunilor", sau arde "pe mocneala", este timpul sa ne trezim. Har si pace.
Adăugat în 09/05/2017 de marin2016
Deșertăciunile care poate nu ne mai pot purta dintr-o parte-n alta pt că suntem maturi și tari în credință, ne lovesc totuși și ne năpăstuiesc în fel și chip, îngăduite fiind pt a întări relația noastră cu Domnul pe genunchi, ele fac să ne vedem lipsurile, carențele și deficiențele spirituale care cer impetuos rugăciune pt a garanta biruința și fac să vedem totodată cât de puțin ne rugăm comparat cu cerințele vicisitudinilor rezultate din confruntările rutinale cu duhurile răutăților...Scot la lumină mocneala și tânjala noastră cea de toate zilele vizavi de necesitatea și obligația de a conlucra cu Dumnezeu...
Adăugat în 11/05/2017 de Ioanhapca
Statistici
  • Vizualizări: 901
  • Export PDF: 9
  • Comentarii: 2
Opțiuni