Aş vrea să fiu sămânţa...
Aş vrea să fiu sămânţa care
Din mâinile Semănătorului
Cade în brazdele ogorului,
Ca holda-n spre dezvoltare
S-ajungă la coacerea mare
Împlinind voinţa Domnului,
Spre-a-i da pâinea omului.
N-aş vrea a fi ca acea parte
Care-a căzut pe lângă drum
Unde-au venit păsări duium
Şi au mâncat-o pe-nserate
Ciugulind, boabele toate...
În urma lor lăsând doar fum
Şi locul parcă plin de scrum.
Nu vreau a fi partea căzută
Pe locurile, cele stâncoase
Nici cu pământuri argiloase,
Unde creşterea e întreruptă
Prin rădăcina când e ruptă,
Când zilele sunt secetoase
De vânt şi soare uscăcioase.
Şi nici partea, care-a căzut
Între scaieţi mari şi arătoşi
Ce creşteau nalţi şi frumoşi,
Dar ea loc, n-a mai avut -
Să crească, cum ar fi vrut,
C-au înecat-o spini stufoşi
Prin ghimpii lor, cei fioroşi.
Ca partea cea care-a căzut
În pământ bun pentru rodire,
Astfel să fiu, spre mântuire!
Să cresc spre veşnica iubire
A Domnului, Cel care-a vrut,
Ca viaţa mea-n neprihănire
S-o trăiesc spre-a Lui slăvire.
Flavius Laurian Duverna
18 noiembrie 2012
O poezie minunată ca dealtfel toate celelalte.
Fiţi binecuvântat har şi pace multă
Am aşteptat ca doamna Adriana Bălan să răspundă cumva la reacţiile ridicate în legătură cu puctele ce Domnia sa le-a acordat, şi să se explice ce considerente a avut la baza intervenţiei sale. Aşa ar fi logic, pentru îndrepta şi a corecta. Poate, totuşi, va răspunde!....
Si eu am primit, la 4 poezii ce le-am postat ieri , notele 1, 4, 5 si 6, de la aceasta doamna.. lipsa de respect..