Iubirea Doamne, cea Divină
Iubirea Doamne, cea Divină
Ce la Calvar sus Ţi-ai arătat,
Şi-al lumii păcat L-a purtat
Nu-mi mai e, de fel străină,
Căci viaţa mi-a făcut senină
Spunându-mi că m-a salvat!
Primind-o-n sfântă bucurie
Din Ea mi-am făurit un crez
Şi viaţa-n Ea mi-o desfătez
Privind nespusa-I măreţie
Cu drumul Ei spre veşnicie,
Prin care mă tot minunez!
Iubirea Doamne cea sublimă
Prea scumpă în al Ei mister,
Salvându-mă ca să nu pier
Speranţa sfântă mi-o animă,
Credinţa nu-mi mai e minimă
În drumul ce merg căte cer!
Iubirea Doamne, m-a întărit
Prin splendida Sa măreţie -
De-a crede-n Ea mai cu tărie
Căci pentru mine S-a Jertfit,
Să pot fi Doamne, mântuit,
Salvat de-a morţii grea urgie!
Iubirea Doamne cea duioasă
Ce-n chinul morţii S-a rugat
Şi pe duşmani, Ea i-a iertat,
M-ajută-n drumul către casă
Ca viaţa să-mi fie frumoasă,
Iubind în Duh, cu-adevărat!
Şi-aşa vreau ca să vieţuiesc!
Ca să mă port, asemeni Ei
Cu fraţi şi cu duşmanii mei,
Ca-un fiu al Tatălui Ceresc,
Pe drumul ce-azi călătoresc
Turnând din mirul dragostei!
Flavius Laurian Duverna
19 noiembrie 2012
Fiţi binecuvântat.
Dacă face cineva observaţie pe marginea unei creaţii literare, fie că este în beneficiul sau detrimentul ei, autorul îşi poate însuşi critica dacă este corectă, pentru că pe pământ nimic nu este desăvârşit. Nu pot să vă judec printr-un proces de intenţie, dar termenii folosiţi ca parte de vorbire, lasă mult de dorit
Analizarea unei creaţii literare privind conţinutul artistic, nu poate şi nu se meriă să fie catalogată sub denumirea de ,,mustrare". Regulile literaturii nu permit acest lucru. Se observă în metodologia Domniei voastre o obsesie pentru ,,pocăiţi".