Plângerile lui Ieremia- Nenorocirea Ierusalimului

Autor: Florența Sărmășan | Album: Si ei, pe Domnul L-au iubit! | Tematica: Evanghelizare
Resursa adaugata de florenta.sarmasan in 19/11/2012

Referințe

Plangerile lui Ieremia 1

PLÂNGERILE LUI IEREMIA
Nenorocirile Ierusalimului
Plangerile lui Ieremia 1:1 Vai! Cum stă părăsită acum cetatea aceasta atât de plină de popor altădată! A rămas ca o văduvă! Ea, care altădată era mare între neamuri, fruntaşă printre ţări, a ajuns roabă astăzi!
Plangerile lui Ieremia 1:2 Plânge amarnic noaptea şi-i curg lacrimi pe obraji. Niciunul din toţi cei ce o iubeau n-o mângâie; toţi prietenii ei au părăsit-o şi i s-au făcut vrăjmaşi.
Plangerile lui Ieremia 1:3 Iuda a plecat în pribegie din pricina apăsării şi muncilor grele. Locuieşte în mijlocul neamurilor şi nu găseşte odihnă! Toţi prigonitorii lui l-au ajuns tocmai când îi era mai mare strâmtorarea.
Plangerile lui Ieremia 1:4 Drumurile Sionului sunt triste, căci nimeni nu se mai duce la sărbători, toate porţile lui sunt pustii, preoţii lui oftează; fecioarele lui sunt mâhnite şi el însuşi este plin de amărăciune.
Plangerile lui Ieremia 1:5 Asupritorii lui sar biruitori, vrăjmaşii lui sunt mulţumiţi. Căci Domnul l-a smerit din pricina mulţimii păcatelor lui; copiii lui au mers în robie înaintea asupritorului.
Plangerile lui Ieremia 1:6 S-a dus de la fiica Sionului toată podoaba ei. Căpeteniile ei au ajuns ca nişte cerbi care nu găsesc păşune şi merg fără putere înaintea celui ce-i goneşte.
Plangerile lui Ieremia 1:7 În zilele necazului şi ticăloşiei lui, Ierusalimul îşi aduce aminte de toate bunătăţile de care a avut parte din zilele străbune; când a căzut poporul lui în mâna asupritorului, nimeni nu i-a venit în ajutor, iar vrăjmaşii se uitau la el şi râdeau de prăbuşirea lui.
Plangerile lui Ieremia 1:8 Greu a păcătuit Ierusalimul! De aceea a ajuns de scârbă. Toţi cei ce-l preţuiau îl dispreţuiesc acum, văzându-i goliciunea, şi el însuşi se întoarce în altă parte şi oftează.
Plangerile lui Ieremia 1:9 Necurăţia stătea lipită pe poala hainei lui şi nu se gândea la sfârşitul său. A căzut greu de tot. Nimeni nu-l mângâie. „Vezi-mi ticăloşia, Doamne, căci iată ce semeţ este vrăjmaşul!”
Plangerile lui Ieremia 1:10 Asupritorul a întins mâna la tot ce avea el mai scump; ba încă a văzut cum, în Locaşul lui cel Sfânt, au intrat neamurile, cărora Tu le porunciseşi să nu intre în adunarea Ta!
Plangerile lui Ieremia 1:11 Tot poporul lui caută pâine suspinând; şi-au dat lucrurile scumpe pe hrană, numai ca să-şi ţină viaţa. „Uită-Te, Doamne, şi priveşte cât de înjosit sunt!”
Plangerile lui Ieremia 1:12 „O, voi, care treceţi pe lângă mine, priviţi şi vedeţi dacă este vreo durere ca durerea mea, ca durerea cu care m-a lovit Domnul în ziua mâniei Lui aprinse!
Plangerile lui Ieremia 1:13 Mi-a azvârlit de sus în oase un foc care le arde; mi-a întins un laţ sub picioare şi m-a dat înapoi. M-a lovit cu pustiire şi cu o lâncezeală de toate zilele!
Plangerile lui Ieremia 1:14 Mâna Lui a legat jugul nelegiuirilor mele, care stau împletite şi legate de gâtul meu. Mi-a frânt puterea. Domnul m-a dat în mâinile acelora cărora nu pot să le stau împotrivă.
Plangerile lui Ieremia 1:15 Domnul a trântit la pământ pe toţi vitejii din mijlocul meu; a strâns o oştire împotriva mea, ca să-mi prăpădească tineretul; ca în teasc a călcat Domnul pe fecioara, fiica lui Iuda.
Plangerile lui Ieremia 1:16 De aceea plâng, îmi varsă lacrimi ochii, căci S-a depărtat de la mine Cel ce trebuia să mă mângâie, Cel ce trebuia să-mi învioreze viaţa; fiii mei sunt zdrobiţi, căci vrăjmaşul a biruit.”
Plangerile lui Ieremia 1:17 Sionul întinde mâinile rugător, şi nimeni nu-l mângâie. Domnul a trimis împotriva lui Iacov, de jur împrejur, vrăjmaşi; Ierusalimul a ajuns de batjocură în mijlocul lor.
Plangerile lui Ieremia 1:18 „Domnul este drept, căci m-am răzvrătit împotriva poruncilor Lui. Ascultaţi, toate popoarele, şi vedeţi-mi durerea! Fecioarele şi tinerii mei s-au dus în robie.
Plangerile lui Ieremia 1:19 Mi-am chemat prietenii, dar m-au înşelat, preoţii şi bătrânii mei au murit în cetate, căutând hrană ca să-şi ţină viaţa.
Plangerile lui Ieremia 1:20 Doamne, uită-Te la necazul meu. Lăuntrul meu fierbe, mi s-a întors inima în mine, căci am fost neascultător. Afară, sabia m-a lăsat fără copii; în casă, moartea.
Plangerile lui Ieremia 1:21 M-au auzit suspinând, dar nimeni nu m-a mângâiat. Toţi vrăjmaşii mei, când au aflat de nenorocirea mea, s-au bucurat că Tu ai adus-o, dar vei aduce, vei vesti ziua când şi ei vor fi ca mine.
Plangerile lui Ieremia 1:22 Adu toată răutatea lor înaintea Ta şi fă-le cum mi-ai făcut mie pentru toate fărădelegile mele! Căci suspinele mele sunt multe şi inima îmi este bolnavă.”

Nenorocirea Ierusalimului

Cetatea singură a rămas
Ca toți cei dragi, au părăsit-o
Cu lacrimi grele pe obraz
Dușmanii jos, au doborât-o

Și Iuda a plecat plângând
Sionul, este întristat...
Urgia pe aici alergând
A lor fiice, s-au supărat

Caci sunt prea mulți asupritori
Ierusalimul l-au smerit.
Străinii sunt biruitori
Vitejii cei tari, au pierit

Sionul pustiu a rămas...
Podoaba-n, patru zări s-a dus
Piere puterea-n al lui glas
Și vitejia, i s-a scurs

Și căpeteniile au ajuns
Ca cerbii, fără de pășune
Ce a fost bun, tot a fost dus
Au fost împrăștiați în lume

Căci țara a păcătuit
Domnul, s-a întors față de ea
Necurăția, a biruit
Acum, necazul i-l va da

Asupritorul mâna a întins
Tot ce-a putut, el a luat
Cu molime, boli i-a atins
Necaz și urgie le-a dat

Ierusalimul e privit
Necazul, se poate vedea
Și focul tot a pârjolit
Liniște, nu va căpăta

Necazul mare o să mai fie
Pe Domnul, L-au nesocotit
Pe tineri i-a dus în robie
Și totul este pustiit

Durerea peste țară-i mare
Și focul, totul pârjolește
Domnul în ei lovește tare
A Lui mânie, o vestește

Sionul, Domnului se roagă
Să aibă milă și îndurare
S-a dus cetatea mandră, dragă
Dar, nu găsește alinare

Popoarele toate privesc
Tinerii, sunt duși în robie
Milă, la nimeni nu găsesc
Se vede, a Domnului mânie

Bătrâni și preoți au murit
Și viața, nu le-a fost salvată
Iar cei ce-s tineri au pierit
Și faima lor, a fost luată

Vrăjmașii toți s-au bucurat
Văzând a lor nenorocire
Și nimeni nu i-a mângâiat
Cu toți doreau a lor pieire

va urma

Glorie Domnului!