Trei cruci

La orizont, se ridicau trei cruci.
Şi suliţi de oţel, luceau în soare.
Ca valul ce se sparge printre stânci,
Aşa a fost durerea Lui cea mare.

Trei cruci se ridicau spre cer
Iar una dintre ele avea să fie,
Unealta de batjocoră şi chin,
De ură, de trădare, şi mânie.

În mijloc, între doi tâlhari,
Pe lemnul crucii se grăbea să cadă,
Un sânge scump, de Fiu Preasfânt
Prin El, să spele o lume întreagă.

Trei zile au urmat apoi
De spaimă, printre turma risipită
Păstorul lor ce-a fost ucis,
De umbra Lui, era lipsită.

Trei cruci, trei zile, şi trei nopţi,
Avea să schimbe lumea toată.
Doar Unul dintre ei a înviat
Şi a învins o moarte blestemată.

Prin moartea Sa, noi suntem vii
Născuţi din nou ca nişte prunci,
Prin jertfa Sa, au fost cândva,
Trei nopţi, trei zile, şi trei cruci...


Viorel Balcan 22 noiembrie 2011